Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Îți scriu acum….este prea târziu, știu, dar de când nu mai ești mă frământă atât de multe gânduri… Probabil regretele nu mă lasă să merg mai departe fără să îmi cer iertare:

Îți cer iertare,bunico,pentru că nu mi am făcut timp mai des pentru tine,că nu ți-am ascultat problemele cu adevărat,

Iti cer iertare pentru toate datile in care ai așteptat telefonul meu,iar eu nu am sunat,iar când m-ai sunat tu, iți cer iertare că nu am raspuns,

Îți cer iertare pentru toate dezamăgirile pe care ți le-am provocat atunci când în anii adolescentei mă credeam mai presus de toți și de toate și te suparam.

Iti cer iertare că te am lăsat să crezi că nu știu câte ai făcut pentru mine și nu te am apreciat pe deplin, Îți cer iertare pentru că nu am spus mai des mulțumesc,

Îți cer iertare pentru că nu ți am spus cât te iubesc ultima oară când am vorbit….

Ai fost prima persoana capabilă să vadă în mine mai mult de un copil rătăcit: m-ai văzut femeie, mi-ai dat încredere și nu te-ai îndoit de mine in fața unor alegeri pe care a trebuit să le iau poate mult prea devreme. Bunico, ai plecat în grabă, obosita și speriata la gândul că nu o sa ne mai vezi….eu știu că tu de fapt din preajma noastră,din gândul nostru sau din amintire nu vei pleca niciodată. Tu a trebuit sa te odihnești:să îți odihnești inima rănită, sufletul atât de greu încercat, mintea ta care știa prea multe…

Eu nu îți voi cere să ne veghezi de Sus, mereu tu ne-ai vegheat și ne-ai purtat de grijă.Acum, e randul nostru sa avem grija de amintirea ta,sa te lăsăm să pleci departe de noi,să ne împăcăm cu gândul că nu putem schimba ce Dumnezeu a scris.

Bunico, mi-e dor de tine! As vrea sa știu din nou familia completă, sa deschid ușa și să fii acolo, să ne certi pentru fiecare fleac, să ne pui la masa cum o făceai mereu, sa razi cu noi,să plângi, sa mergem la cumpărături impreună, sa avem secrete,doar noi doua…

Mi-ai dat o ultimă lecție atât de valoroasa: până la plecarea ta nu am știut niciodată ce înseamnă cu adevărat dorul,neputință și chiar iubirea pentru familie.

Iti promit că nu mai fug prin viață, că îmi dau timp și răbdare și că nu mă voi mai ascunde. Tu in schimb,odineste-te, buni, ne ai învățat destul să fim oameni….

              Te iubesc,bunico!

%d bloggers like this: