Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Era o dimineata mult prea rece pentru mine,intunecoasa si incetosata.A sunat ceasul putin dupa ora 6, si, imi amintesc ca prin vis,cum ma rugam de el sa ma mai lase sa dorm putin,inca putin,doar pana aparea soarele pe cer si avea sa ma incalzeasca cu razele lui blande.Apoi mi-am amintit:ceasul nu sunase ca sa imi strice mie ziua, trebuia sa ma trezesc, indiferent de dorintele mele si sa accept realitatea:era o dimineata de toamna mohorata, cetoasa si trista.

M-am ridicat din pat zgribulita,parca ranita cumva de ziua ce urma sa vina,mi-am turnat o cafea prea amara pentru gustul unora si apoi am deschis usa camerei lui Luca, necajita fiind putin la gandul ca eu am pierdut doua alarme, iar  el iar a uitat sa isi programeze ceasul sa sune,iar acum va trebui sa ne grabim amandoi sa nu intarzie la scoala.  

Am intrat in camera, si, in lumina lampii de veghe, am zarit copilul pe care cu o seara inainte l-am certat nervoasa ca nu s-a spalat pe dinti:dormea senin, fara grija norilor de pe cer. Mi-am amintit ca ma rugase dimineata trecuta sa cumpar pasta de dinti…cat de grabiti prin viata trecem,cat de repede uitam ce ne-am propus odata:sa crestem oameni drepti,buni si asumati,cand noi,primele exemple de viata ale copiilor nostri, incarcati de grijile zilelor ce trec tot mai grabite, gresim fata de ei.Tot timpul pe care ne-am propus sa il petrecem langa ei, toate jocurile pe care trebuia sa le jucam impreuna, toata rabdarea pe care trebuia sa le-o acordam, sunt in viata de zi cu zi doar promisiuni incalcate.M-am ghemuit langa el, chinuita de vina, constienta fiind ca timpul trece si vom intarzia la scoala, l-am luat in brate strans,hotarata sa nu ii mai dau drumul niciodata si mi-am cerut iertare pentru ieri si azi si toate clipele cand l-am dezamagit.Deodata, doi ochi albastrii mi-au zambit a iertare.S-a ridicat speriat si a privit spre ceas -era sapte fara douazeci-A sarit din pat ca ars, a fugit la baie,a stors cu greu pasta de dinti mult prea goala, s-a imbracat intr-o clipa potrivindu-si hainele pentru ora de sport…Ma uitam la el cum face toate astea fara sa ma certe ca nu l-am trezit,fara sa se planga ca va intarzia, ma uitam la copilul ce parca ieri a invatat timid sa mearga, cum se descurca singur si nu-mi venea sa cred cata iubire, cata iertare si cat senin…

M-am imbracat intr-un final si eu si am iesit pe usa catre scoala,umar la umar, zambind a iubire si incredere tot drumul…copilul meu, pe care parca ieri il leganam, astazi m-a invatat despre iertare…

One thought on “Mult prea devreme

  1. A putut să te învețe pentru că tu ești deschisă acum spre învățare și conștientizare!
    Felicitări!
    Mulțumesc!
    Te iubesc!

    Liked by 1 person

Comments are closed.

%d bloggers like this: