Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Un subiect destul de actual il reprezinta “hate-ul”: un soi de ura si frustrare ce se combina nefericit si dau nastere acestui fenomen tot mai actual.
Este simplu sa punem oamenilor etichete si sa ii inghesuim intr-un colt al mintii noastre cu gramada ce am strans-o de-a lungul timpului fara sa ne intereseze daca ii afecteaza cu ceva ori nu pe aceia.
“ Hate-ul” acesta, din cate mi-am dat eu seama, a inceput sa fie din ce in ce mai promovat, cel putin pe retelele sociale.Vad din ce in ce mai multe persoane ce isi rup din timpul lor pentru a arunca rautate in cei din jur. Intrebarea mea este: daca oricum nu te identifici cu acel cineva, daca “nu il inghiti nici cu cinci cuburi de zahar” ce cauti tu in spatiul ei/lui?
Nu zic, rautatea face parte din oricare din noi, haide, sa fim seriosi, de cate ori pe zi nu radem infundat de mersul uneia ce mai are putin si se arunca de pe tocuri, sau de pantalonii-aproape colanti ai vreunui barbat, sau de baba din tranvai cu doua rame negre pe fata in loc de sprancene???!!! Asta este tot un fel de rautate, dar care nu dauneaza, caci o pastram doar pentru noi, ne insenineaza cateodata ziua ajungand la concluzia ca sigur suntem mai buni decat ceilalti, apoi ne vedem, mai departe de drum.
De cate ori nu vi s-a intamplat sa postati o poza, iar in statistici sa va apara vreo saizeci si sase de vizualizari si cand va uitati la like-urile din josul paginii sa vedeti doar doua, eventual mama si tata?Asta in viziunea mea e tot un fel de rautate. Va spun si de ce: pentru ca mi s-a intamplat sa pun poza, sa primesc like-uri, in jur de zece maxim, apoi, intalnindu-ma cu lume care parea ca nu a trecut cu ochii prin postarea mea sa-mi spuna: “ce bine-mi pare sa te vad, a trecut ceva timp,bine te-am mai vazut pe Insta, arati foarte bine, nu-mi venea sa cred ca esti tu,credeam ca ti-ai editat pozele cumva,dar bravo!” Really???!M-am dus frumusel, am cautat poza cu pricina, am cautat like-ul, aprecierea, uimirea, nimic!!!!Mie cand imi place cineva sau apreciez ceva imi place sa stie si omul respectiv ca ii apreciez munca, evolutia, pozele, trairile, habar n-am, pasiunile,inseamna ca rezonez cu el si imi place sa se vada asta,nu???…..sau gandesc eu prea simplist…..oricum,daca imi schimb parerea, va anunt.
Sa fim seriosi, aici era vorba despre exemplul personal, despre mine, un om dintr-o multime de oameni cu un minim de urmaritori, dar va imaginati putin ca lucrurile astea se multiplica de zeci de ori atunci cand esti o persoana cunoscuta…Nu de putine ori am vazut mesaje absolut grosolane si jignitoare la adresa unor fete cunoscute in mediul online si la tv si recunosc, am fost curioasa sa ma uit cateodata la profilul celor care scot pe gura atata ura, iar cand am vazut atatea fete dragute nevinovate si incapabile la prima vedere sa lege atatea cuvinte urate intr-o fraza, am inteles ca aici nu este vorba decat de frustrare…..
Nu, nu vreau sa starnesc polemici, nici nu ma cert nu vreau, spun doar ce observ, ce vad, ce simt, apoi imi vad in continuare de viata mea in care nu gasesc nici timp nici loc pentru lucruri negative.Stiti vorba aceea: “Eu cand vreau sa fluier,fluier”, iar eu cand am ceva de spus, spun caci altfel imi ramane in varful limbii si nu-I bine!
Nu demult cineva mi-a spus: “Nu mai fii toanta sa spui dorintele tale tuturor ca asa cum esti deschisa sa-mi spui mie cautand un sfat si-o indrumare, spui mai departe si asta de multe ori nu-ti aduce reusita, caci tu despre oameni mai ai multe de invatat”- Ce credeti???? Putin timp mai tarziu aveam sa constat ca da, mai am mult de invatat….
Si pana la urma n-ar fi rau ca fiecare din noi sa traiasca propria viata, fara sa se uite peste umar la celalalt,fara sa isi dea cu parerea sau sa ii puna in carca lucruri despre care nu stie mai nimic. Inteleg ca rau n-ar fi deloc,dar stiu ca pentru unii ar fi plictisitor tare….
Da,despre oameni nu doar eu mai am de invatat, ci noi toti, zi de zi invatam cate ceva, trist este ca de la unii avem de invatat doar sa nu fim ca ei….

“……………………………………………….
Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viaţa e de-abia o picătură
între minutu-acesta care bate
şi celălalt – şi-mi pare nenţeles
şi trist că nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori şi nu zâmbim,
noi, care-aşa de repede murim.”
(Magda Isanos- Murim…ca maine)

%d bloggers like this: