Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

                                                                           Capitolul 1 

Denisa este o tanara jurnalista, la inceput de drum. A iesit de pe bancile facultatii, ca multi altii, fara sa stie incotro sa o apuce. Pentru a castiga bani, Denisa medita la limba romana copiii pana in clasa a opta,iar lucrul acesta o obosea teribil,dar era singura ei sursa de venit pentru a ramane in Bucuresti. Parintii ei nu o mai puteau sustine cu bani dupa absolvire, iar ea nu concepea sub nici o forma sa se intoarca acasa, la ei. Isi dorise prea mult sa ajunga aici. 

Stia ca trebuie sa se angajeze undeva. In ultima luna se dusese la cateva interviuri,dar fara succes. O dezamagisera in ultimul timp multi oameni, pentru ca nimeni nu vroia pe cineva la inceput de drum, fara experienta,iar ea simtea luna de luna mai tare ca nu-i ajung banii.

In joia aceea rece, trebuia sa ajunga la un interviu. Era un interviu la o revista de scandal, iar ea stia foarte bine ca nu asta visase sa faca, dar se ducea in speranta ca va castiga mai bine, pentru a-si putea permite ceva mai mult decat o chirie modesta intr-o garsoniera si un pranz rece. 

S-a imbracat in graba, caci se trezise oricum tarziu si a traversat jumatate de Bucuresti pentru a ajunge la timp la interviul de la care nu avea prea multe sperante. 

Nici nu stia ce avea sa raspunda la intrebarea: “De ce iti doresti acest job?”, desi tot drumul cautase un raspuns si isi inchipuia o gramada de alti candidati, mult mai pregatiti decat ea, gata sa raspunda la toate intrebarile si sa obtina postul. 

Și-a luat inima în dinți si a intrat cu incredere .Era o cladire nu prea inalta,veche. altfel fata de toate cladirile unde fusese pana atunci la interviuri.A încercat să lase emoțiile deoparte-până la urmă nici nu își dorea atât de mult jobul. Visase din primul an de facultate sa devină jurnalist de investigație,deși știa bine că este un drum lung de parcurs, dar ea iubea provocările. Era intr-o situatie atat de delicata incat nu ar fi exclus nici un job in acel moment.

După patruzeci de minute de așteptare, a fost chemata într-un birou micuț unde a fost invitata sa ia loc și să povestească deschis de ce și-a ales această carieră, unde se vede peste cinci ani și care este părerea ei despre ultima știre mondena lansata.S-a bâlbâit puțin,dar și-a revenit repede și  a vorbit preț de treizeci și cinci de minute incontinuu, fara intreruperi, despre ce fusese întrebată și ceva mai mult. Apoi de la sine putere,a început să spună cum ar fi abordat ea acel subiect, ce considera că ar mai fi trebuit spus și cum s-ar fi chinuit ea să găsească cel puțin alte două surse din care sa afle sigur ce s-a întâmplat pentru a nu vinde o știre falsa. 

-Asta a fost tot,mulțumim. Te vom suna noi in câteva zile indiferent de răspuns. Mult succes!  

-Aaaaa, pot pleca acum? 

-Da, sigur,mulțumim pentru interesul acordat. O zi frumoasa. 

A ieșit că o furtună de vara din sediul acela, cu mii de emoții inca, neștiind ce să creadă, nu își mai amintea macar ce a vorbit în tot timpul acela. 

A coborât grăbită la metrou și a pornit spre o nouă zi de meditații obositoare sperând însă că în ziua aceea să primească un telefon care să o aducă mai aproape de visul ei. 

Ceva mai târziu în ziua aceea,avea într-adevăr să sune telefonul însă nu era o veste tocmai buna pentru că era proprietarul garsonierei in care ea stătea cu chirie, un domn respectabil de vreo cincizeci de ani: 

-Denisa, pot veni până la tine astăzi? As vrea sa stam puțin de vorbă. 

Încurcată,Denisa ezita puțin apoi ii răspunse: 

-Da, domnule Dan, după ora șase voi fi acasă,va aștept. 

-Bine,Denisa după șase voi fi la tine.Multumesc! 

-La revedere!! 

Asta îmi mai lipsea acum! Își spuse ea. Ce s-o fi întâmplat??? Chiria doar am platit-o la timp,din ultimii bani. 

Mai târziu puțin avea să afle că soția domnului Dan are niste probleme serioase de sănătate și vor trebui să vândă garsoniera pentru tratament,așa că avea termen o lună să își găsească un alt loc în care să stea. 

Normal că în viața o problema nu vine niciodată singură! Se gândi ea in timp ce își încălzea o supa instant la microunde. 

Nu avea nici un plan, nici un ban strâns, nici un prieten la care să poată apela, căci în timpul facultății,când toți ieșeau sa se distreze și să se cunoască, ea dădea meditații apoi învăța de zor pentru un viitor loc bun de munca. 

A adormit în seara aceea cu gandul la viitor… 

In dimineața urmatoare,vineri, Denisa s-au trezit târziu caci nu avea nimic de făcut. Avea să caute chirii ieftine pe internet și locuri de munca bine plătite. 

Când puțin mai târziu a sunat telefonul,Denisa a tresărit emotionata.Spera doar sa nu fie alta veste proasta. Era un număr necunoscut. A răspuns repede și nu ii venea să creada ce auzea: 

-Buna ziua,din partea  revistei “Mondenitati” va sun, domnișoara Denisa Dragomir? 

-Da,eu sunt,buna ziua. 

-Suntem incantati sa vă anunțăm că ați fost selectată sa colaborați cu noi. Detaliile va vor fi trimise pe mail in cursul zilei de astăzi. Vă așteptăm luni dimineață la ora opt pentru a semna contractul și a va prelua biroul. 

-Aaaaa,vă mulțumesc mult, și eu sunt incantata, cea mai buna veste din ultimul timp,va mulțumesc mult încă o dată,ne vedem luni. O zi frumoasa!  

Denisei nu ii venea să creadă că după atâtea vesti proaste, în sfârșit a primit și o veste buna. Uitase că nici nu și-a dorit postul acesta. Era atât de încântată că în sfârșit se angaja.Era primul ei loc de muncă. 

Luni dimineață s-au trezit cu mult înainte de șapte, cu o energie frumoasa care până atunci nu o caracterizase.Era fericită că după toată munca depusa,avea să fie rasplatita. Gata cu meditațiile dintr-o parte în alta a Bucureștiului. Până și problema chiriei părea pe jumătate rezolvată. 

Denisa s-a acomodat din prima- avea biroul ei improvizat ce-I drept cu niste despărțitoare,dar era locul in care ea își va pune amprenta personala,unde va da naștere unor subiecte ce ii vor aparține în totalitate și la finalul cărora se va semna:Denisa Dragomir. 

 Zilele treceau repede căci noul ei job îi ocupă mult din timp, lupta sa se remarce. Timpul liber care îi ramasese, îl petrecea căutând subiecte,documentandu-se, încercând să dovedească celor din jur că poate mai mult de atât. A crezut că a reușit atunci când șeful ei a chemat-o in biroul lui sa vorbească: 

-Te-am văzut,ești foarte dedicata. Reușești tot ce îți propui. Bravo! Doar că în domeniul asta, poveștile trebuie fie…înflorite că sa poți avea succes. Știu că îți place dreptatea,sa te informezi,însă nouă ne trebuie subiecte care să șocheze,care să atragă oamenii: suspansul,scandalul. Daca tu expui povestea doar după ce te-ai documentat din toate sursele,alții ne-o vor lua înainte iar noi vom rămâne fără cititori. Denisa,ești la început de drum, aici noi te formam. Atâta timp cât vei tine cont de sfaturile mele ne vom înțelege grozav,dar daca te vei incapatana sa faci articole doar după stilul tau, nu vom mai putea colabora. 

-Aaaaa,adică îmi cereti să fac subiecte fara să mă documentez? Să pun oamenilor lucruri neadevărate in spate? Să mint? 

-Denisa, in acest domeniu nu există adevăr. Este atât de variabil cat îl facem noi sa fie. Nu-ți cer să minți pentru că toate știrile noastre pornesc de la subiecte adevărate și slava domnului, avem de unde. Îți cer doar să îți nuanțezi conținutul astfel încât să atragi din ce in ce mai multi oameni. Tu ești o fata foarte deșteaptă. Ai înțeles din prima cum merg treburile, dar vrei sa fii o rebela. Nu se poate. Nu acum,nu aici. Alegerea îți aparține. 

…………………………………………………………………………………………………………………………………….. 

%d bloggers like this: