Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Mereu am admirat femeile hotărâte. Femeile puternice, gata să lase oricând totul în urma și să se reinventeze. Mi-a plăcut mereu să le cunosc,sa le ascult,sa le observ. Mica fiind, îmi imaginam ca asta este clar un criteriu după care putem diferenția femeile: femei puternice și femei slabe.
Am mai crescut și am înțeles ca lucrurile nu stau chiar așa cum le vedem noi din exterior: nu orice femeie alege sa rămână în umbra,să treacă neobservată și să își trăiască viața fără sa și-o expuna,este neaparat o femeie slabă,la fel cum nici cele îmbrăcate într-o atitudine superioara nu sunt neapărat ceea ce vor sa para. Unele femei sunt frumoase tocmai prin slăbiciune lor,la fel cum altele se urâțesc doar pentru că altfel nu știu să se exprime.
Încă ne luptăm cu mentalități invechite: nu rar am auzit faptul că „femeia trebuie să câștige mai puțin decât bărbatul ca cei doi sa-si cunoască bine statutul in cadrul relației”,sau că doar femeia trebuie sa gateasca,că „de-aia e femeie”, „trebuie sa spele, să calce și să facă curat că altfel la ce o ia de nevasta”, „trebuie sa stea cu copilul acasă că e mama”, sau „ce-i trebuie ei cutare lucru,doar e măritată și cu copil acasa…” -din păcate nu doar de la femei trecute de o anumită vârstă am auzit lucrurile astea, ne impiedicam de prejudecati la tot pasul….
Se spune ca zambetul femeii este direct proportional cu calitatea barbatului de langa ea…si intr-o mare masura consider ca asa e ,o parte din zambetul nostru reflecta armonia de acasa,dar unei femei ii trebuie mult mai mult de-atat.Cunosc femei care si-au iertat nu o singura data barbatii cand au fost inselate de exemplu,mintite….ele credeti ca nu zambesc la bratul barbatilor lor??? ….si inca cum….dar acasa,singure, gandindu-se la EL, credeti ca mai au oare acelasi zambet…? Sufletul, ochii,mintea, oare mai sunt la fel…?
In viziunea mea, femeia, fata de barbat, da nastere si isi alapteaza copilul- caci asa a fost lasat, sa avem acest frumos avantaj.Restul…sunt prejudecati…
Femeia este liberă să își gestioneze viața după cum dorește.La fel si barbatul. Eu am auzit vorbindu-se despre tot mai multi barbati care aleg sa stea acasa cu copilul. Bravo lor! Nu inteleg de ce ne-am consuma energia pentru a judeca o femeie care alege sa se intoarca la munca in loc sa stea cu copilul, atata timp cat ei ii este mai bine asa????Atata timp cat sotul ei,cu care isi imparte viata nu are nimic impotriva, de ce am avea noi,restul lumii??? De ce am judeca o femeie care nu gateste??sau care gateste impreuna cu sotul ei???….poate pentru ca am vrea sa fim ca ea- Aici intervine puterea femeii, capacitatea ei de a gestiona lucrurile, de a spune ce isi doreste fara a se lamenta…mereu auzim in jurul nostru femei care se plang: “sotul meu nu-mi acorda suficienta atentie”, ori “as vrea sa impartim treburile in casa,dar el niciodata nu este dispus sa ma ajute”. Asigura-te in primul rand ca el stie toate lucrurile pe care tu ti le doresti de la el, nu ca i-ai sugerat, o data, pe fuga si nu s-a prins, asigura-te ca ati comunicat, ca el era prezent acolo, la discutie si nu cu gandul la meciul de aseara sau la vreo piesa pentru masina- apoi da, iti recomand sa te plangi! Tareee, sa te auda, sa stie ca pentru tine, lucrul acela marunt e important, conteaza, iar in functie de rezultat, ar trebui sa poti trage concluzii despre cat esti de apreciata in propria ta relatie….nu deveni insa genul de femeie manipulatoare, prefacuta. Nimeni nu le place pe acelea. Nu se incadreaza nici la femei puternice, nici la cele slabe. Eu personal le consider frustrate-si nu, nu este neaparat un cuvant dur- in viziunea mea asa se numesc femeile care fara a manipula si a minti nu pot obtine ce-si doresc.
Mereu mi-au placut femeile fericite. Femeile care zambesc cu sufletul deschis, carora nu le este frica sa greseasca si nici rusine sa recunoasca. Mi se par atat de puternice….
Sa fii femeie mie una mi se pare complicat. Sa fim serioase- macar o data, o singura data tot ne-am dorit sa fi fost barbati. In cea mai proasta zi a noastra, cand ar fi trebuit sa ne stea parul impecabil si pantofii sa nu ne stranga tot ne-am gandit: “ce bine ar fi fost sa fim barbati in pantofi comozi si cu parul gata aranjat dimineata”, dar a fii femeie e mult mai mult de atat: noi putem imbraca pantaloni,insa barbatii nu pot(sau nu ar trebui) sa poarte rochii. Feminitatea este avantajul nostru si lucrul acesta imi place la nebunie. Parfumul pe care il purtam zi de zi, rochia ce lasa la vedere cat vrem noi, atitudinea care ne completeaza tinuta, rujul ales cu grija, pantofii-toate aceastea ne diferentiaza, ne fac unice, puternice, frumoase, superioare…
Se spune ca femeile sunt neputincioase doar cat li se usuca oja de pe unghii,dar noi stim prea bine ca am rezolvat si aceasta problema,nu???!

%d bloggers like this: