Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Capitolul 2

……………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Denisa a plecat furioasă din biroul șefului ei. Nu ii venea să creadă ce ii ceruse să facă. Era atat de devotata revistei, cauta sa se informeze doar din surse sigure,iar acum i se ceruse exact contrariul a ceea ce considera ea ca se numeste un jurnalist bun. Nu se simtea in stare sa ia vreo decizie, mai ales cu atatea alte probleme pe cap si fara nici o alta sursa de venit.
In mintea ei se dădea o lupta nedreaptă. Nu știa încotro să o apuce, nu vroia sa plece cu coada intre picioare de la revista,dar i se părea nedrept să nu își poată face meseria așa cum știa ea mai bine.
După un weekend obositor, in care avea să ia o decizie care oricum ii va afecta viitorul într-un fel sau altul, dar obosita și de mutarea într-o nouă garsoniera, mai moderna și mai încăpătoare, Denisa a revenit la munca resemnată, gata să continue.
Decizia fusese luată,știa că asa era cel mai bine pentru viitorul ei,știa că în alta parte cu greu ar fi găsit sa se angajeze, deci trebuia să continue pe acest drum. Până la urmă fuseseră singurii care i-au dat o șansă,care au angajat-o fara sa le pese de lipsa ei de experiență.

Își promisese că de acum înainte să respecte întocmai cerințele șefului ei iar viața sa o poarte acolo unde va dori ea.
A continuat sa lucreze cu aceeasi ambitie, si-a calcat pe orgoliu si a adus stiri in exclusivitate pentru revista, a inceput chiar sa faca parte din viata de noapte a orasului pentru a putea fi mai aproape de toate mondenitatile care ii aduceau notorietatea, iar cu frumusetea ei, s-a facut rapid remarcata si subiectele au inceput sa curga unul dupa altul.
Nu isi inchipuise vreodata ca va deveni o clienta fidela a cluburilor de fite ale Bucurestiului, sau ca avea sa participe la petreceri private inconjurata de oameni despre care doar scrisese articole. Considera ca o face pentru viitorul ei si nu s-a intrebat de prea multe ori daca acest job a schimbat-o in plan personal cumva ori nu.Cert este ca se transformase dintr-o fata simpla, incaltata in cei mai comozi adidasi, intr-o tanara atragatoare, incaltata cu pantofi scumpi.
Simtea ca ii venise si ei randul sa traiasca, sa se bucure de roadele pentru care muncise atat in facultate, castiga suficient cat sa ii ajunga sa se rasfete, sa se plimbe, sa isi cumpere hainele la care doar ravnise pana atunci.
Nu a mai trecut mult timp pana cand a cunoscut pe cineva care ii placea cu adevarat:Adrian.

Era un barbat frumos,tanar, cu bani, pe care il vedea mereu in cluburie in care aceasta mergea. Nu a fost greu deloc sa ii atraga atentia, sa faca schimb de numere de telefon si sa se intalneasca in afara cluburilor. Inainte sa isi dea seama, era deja indragostita. Avea impresia ca s-au aliniat frumos toate lucrurile care contau din viata ei: era multumita profesional si indragostita pe plan personal.
Adrian, iubitul Denisei, muncea si el mult, lucra in domeniul imobiliar, asa ca se vedeau in general seara, luau masa impreuna sau colindau mallurile apoi fiecare pleca spre casa lui, niciodata impreuna.

Denisa nu era deloc deranjata de acest lucru,stia ca pentru fiecare dintre ei munca este prioritara, asa ca trebuiau sa isi acorde timp unul altuia pentru a găsi solutii cat mai bune ca relația lor și timpul petrecut împreună sa nu le afecteze munca.

Cand Denisa a fost anuntata de seful ei ca in acea seara va trebui sa participe la o petrecere sofisticata la care se asteptau sa vina vedete ce tineau prima pagina a revistelor de scandal, nu si-a mai incaput in piele de fericire. Petrecerile erau domeniul ei, isi facuse multe relatii, stia sigur unde sa apeleze pentru a putea intra si afla o alta stire fierbinte ce avea sa o diferentieze si mai tare de subiectele la care lucrau colegii ei.

A dat fuga in cel mai apropiat Mall pentru a-si cumpara o rochie pe care pusese ochii de ceva timp. Fericirea ei a fost insa de scurta durata, caci, incercand sa caute pe cineva care sa o ajute cu gasirea rochiei, a dat cu ochii de Adrian, iubitul ei, cu care vorbise la telefon putin mai devreme si isi ceruse scuze ca nu o poate insoti, caci va fi ocupat toată ziua cu vizionari ale unor case exclusiviste. Ca intr-un gest copilaresc, Denisa s-a ascuns printre haine pentru a-l putea urmari mai bine, visul ei,doar, era sa devina jurnalist de investigatie….
L-a vazut cum studia cu atentie rafturile cu haine, cum masura din priviri fiecare camasa, fiecare pantalon elegant si atunci parca inima Denisei si-a mai domolit ropotul,la gandul ca iubitul ei, mai mult ca sigur are o pauza si vrand sa ii faca o surpriza, isi va cumpara un costum nou pentru a-i face pe plac si a o insoti la petrecerea de diseara.
Cand acesta a parasit magazinul fara sa cumpere nimic, Denisa a iesit timida de dupa multimea de haine unde se ascunsese si, nevrand sa dea curs impulsului ei de a pleca dupa Adrian, a ramas in magazin sa-si cumpere rochia.

A probat-o, s-a studiat in oglinda minute la rand, incercand parca sa ii caute defecte. Situatia tensionata de mai devreme nu ii dadea pace si a inteles rapid ca pana cand nu se va lamuri, nimic nu ii va fi pe plac.
A cumparat rochia si a iesit abatuta din magazin, cu gandul la Adrian, pe care a si incercat sa il sune de cateva ori in acea zi, dar fara succes,acesta i-a respins fiecare apel.
Intoarsa la birou,timpul a trecut repede, gandurile s-au amestecat cu munca, zambea in sinea ei la gandul ca va veni seara si mai mult ca sigur iubitul ei ii va face o surpriza si va aparea la usa sa mearga impreuna la petrecere, insa nu era perfect convinsa de acest plan. Era totuși singurul gand care o mai facea sa tresara de nerabdare la ivirea serii.
In acea seara a petrecut mai mult timp decat oricand in fata oglinzii. Avea impresia ca oricat s-ar aranja, ceva nu se aseza bine. De fapt, era doar nelinistea ei interioara ce nu-i dadea pace. Il iubea mult pe Adrian, gasise in el un prieten, un om dispus sa o asculte, sa viseze impreuna cu ea, ii intelegea programul incarcat si nu o presa niciodata.

Nu avea cum sa aiba ceva de ascuns, desi se cunosteau de cateva luni, avea impresia ca au trecut ani, fusese mereu deschis fata de ea, povestisera mult, ii stia trecutul, prezentul si viitorul pentru care chiar isi facusera planuri impreuna: aveau sa plece la vara impreuna in concediu, la mare, in insorita Grecie, pentru o saptamana,o saptamana doar ei doi,fara telefoane si mailuri, fara ca munca sa intervina intre ei.
Ceasul era trecut de ora noua si trebuia deja sa fi plecat de acasa, dar Denisa statea nelinistita pe canapea,asteptand….
A mai incercat o ultima data sa il sune pe Adrian, dar telefonul lui era acum inchis. S-a ridicat dezamagita, trista, abatuta, si-a incaltat pantofii de un albastru electrizant, si-a pus pe umar o gentuta mica si cocheta, si-a improspatat rujul si a incuiat usa in urma sa.
Taxiul o astepta jos de ceva timp asa ca a urcat numaidecat si a plecat spre locul unde,cu cateva ore inainte abia astepta sa ajunga.

%d bloggers like this: