Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Capitolul 3

…………………………………………………………

Pe cat de trista era Denisa, pe atat de reusita era petrecerea.

In jurul ei, erau foarte multi oameni cunoscuti, oameni pe care nu-i putea ignora,doar pentru ca Adrian o dezamagise, asa ca a lasat supararea deoparte si a inceput sa se distreze,asa cum obisnuia sa o faca mereu. In curand a uitat de tristetea cu care ajunsese la petrecere si a ras cu pofta, a savurat fiecare moment, a dansat, a cunoscut oameni noi si chiar a plecat cu un subiect de stire care o va departaja inca o data fata de colegii ei.
Ajunsa acasa dupa petrecere, a incercat sa il sune inca o data pe Adrian…acesta nu-si deschisese telefonul…
A adormit ingandurata, nestiind ce sa creada despre barbatul de care se indragostise, nu intelegea ce putea sa se fi intamplat, era ingrijorata. Isi dadu seama ca habar nu avea unde locuia pentru a se duce la el acasa si a se asigura ca este bine.
Isi spuse ca dimineata sigur se vor lamuri lucrurile, ca Adrian este bine, cel mai grav lucru care i se putea intampla era sa isi fi pierdut telefonul,dar sigur va veni a doua zi la ea la munca, sau acasa si o va linisti.
A doua zi, Denisa incerca sa isi contureze un zambet pe fata, pentru a nu da subiect de discutie despre ea la munca, dar in sufletul ei nelinistea era tot mai apasatoare. Se trezise inaintea ceasului, isi facuse o cafea tare, dar nu reusea sa isi limpezeasca gandurile nicicum. Adrian nu isi deschisese telefonul nici astazi. Reusise sa scrie articolul de la petrecere,la prima ora, apoi si-a uimit colegii acceptand invitatia acestora la masa. Stia ca nu este o companie foarte placuta in acel moment si ca unii colegi o invidiau pentru ascensiunea sa rapida in cadrul revistei, de fapt din acest motiv ii si evita, dar cel mai rau lucru care il putea face, era sa ramana singura, trebuia sa se inconjoare de oameni si de munca, pana cand se vor lamuri lucrurile in ceea ce il privea pe Adrian. Nu mult dupa ce s-au asezat la masa, Denisa a primit un mesaj:
“Scuze, iubito. A trebuit sa plec urgent din Bucuresti cu treaba. Nu am baterie si nici incarcator. Vin peste doua zile. Vorbim atunci. Mi-e foarte dor de tine.”
Denisei nu ii venea sa creada….un mesaj??? Atat???? Pune mana pe telefon si il apeleaza,dar, telefonul era inchis….citeste inca si inca o data mesajul, apoi, mai mult pentru consolare isi spune “macar acum stiu ca nu a patit nimic si ca se vor lamuri sigur lucrurile cand se va intoarce acasa”.

Va avea o discutie foarte serioasa cu el in care o sa ii explice ca ea nu accepta sa ii trimita un simplu mesaj,ca o relatie serioasa, asa cum este a lor, o relatie bazata pe incredere, are nevoie de mult mai mult pentru a functiona.
Intoarsa din gandurile sale, la masa la care erau cinci persoane, Denisa s-a vazut stinghera. Colegii ei discutau despre lucruri de care ea habar nu avea, vorbeau despre filme,seriale, plimbari, isi facusera planuri impreuna pentru Revelion….iar ea….nici macar nu stia ce se va intampla peste doua zile.
Acea dupa-amiaza parca nu se mai termina pentru Denisa. Și-a rugat seful sa o lase sa plece mai devreme acasa caci isi terminase treaba si acuza o durere de cap ingrozitoare.
Ajunsa iar acasa, Denisa se simtea singura,foarte singura. Ii ramasese gandul la colegii ei pe care ii vazuse atat de fericiti si de uniti….ea oare de ce nu era ca ei??? Oare ii judecase gresit atunci cand si-a inchipuit ca acestia o invidiaza??? Apoi gândul i-a revenit la Adrian…duminică se va întoarce în București….oare se vor vedea?? Îi era foarte dor de el,poate că habar nu are cum sa se comporte într-o relație, relația pe care o avusese Adrian,după cum îi povestise chiar el,deși de lunga durata,nu fusese genul de relație pe care ea își dorea sa o aibă, fuseseră mai mult buni prieteni decât iubiți.Din acest motiv se și despărțiseră.Relatia lor sigur nu va fi așa.Era nevoie doar de timp și rabdare.

Mai mult că sigur asta a fost! Totul s-a întâmplat rapid,iar el nefiind obișnuit să comunice, nici măcar nu s-a gândit la cate griji îmi voi face pentru el. Își spuse Denisa.El o cunoscuse vesela și fără griji, petrecareata, se poate oare că ea sa fi greșit facadu-si atâtea gânduri??? Exagera?!
Zilele au trecut greu,iar duminica parca nu mai venea. Încercase in zadar sa îl sune pe Adrian,dar acesta a avut tot timpul telefonul închis.
Nu dormise aproape deloc. Abia sâmbătă noapte,in fata calculatorului cand i s-au părut că îl vede online pe Adrian,si-a dat seama cat de obosita este ca incepuse sa-si inchipuie lucruri, asa ca, s-a băgat în pat,răpusă de oboseala și a dormit până duminică,dupa prânz. S-a trezit speriata, și-a verificat repede telefonul,dar nu avea nici măcar un mesaj. Oricum, nu avea cine sa o caute pe ea, in afara de Adrian: prieteni, in afara celor din cluburi,cu care nu pastra legatura in restul timpului, nu avea. Pe mama ei o rugase sa nu o deranjeze căci va avea mult de lucru, pe ea nu avea cine sa o sune….era tristă….singura…
Si-a făcut o cafea,un dus cu apă mai mult rece, apoi s-a așezat la birou,in fata calculatorului. Când a sunat telefonul,a sărit că arsa. Era în sfârșit ,Adrian:
-Buna iubito,scuza-ma scuza-ma de mii de ori, acum am ajuns in București,haide sa ne vedem la cafea și îți voi explica tot.
-Buna,Adrian, abia aștept să te văd,dar as vrea sa ne vedem la mine sa discutam puțin mai mult despre noi, m-ai speriat tare zilele astea.
-Iubito, nu pot sta mult,din păcate trebuie sa muncesc in continuare weekendul asta, trebuie sa pun la punct niste oferte până mâine,dar vreau sa ne vedem înainte de toate,căci mi-a fost tare dor de tine.
-Oooof,Adrian,nu ai muncit până acum? Vreau sa te am pentru mine astăzi.
– Știu,iubito, și eu îmi doresc să stăm împreună,dar știi că am stabilit că nu ne vom supără unul pe altul când va fi vorba de munca….
-Bine,bine, vom vorbi la cafea, si eu abia astept sa te vad. In treizeci de minute sunt gata si ne vedem la cafenea.
-Abia astept!
Denisei ii batea inima cu putere la gandul revederii cu Adrian. Era din ce in ce mai convinsa ca isi facuse griji degeaba. Avea dreptate pana la urma, hotarasera impreuna sa puna munca inainte de toate, doar ca ea nu mai era atat de sigura ca vroia acest lucru. Si-a dat seama zilele acestea ca are sentimente foarte profunde pentru el si isi doreste sa petreaca impreuna cat mai mult timp…
Ajunsa la cafenea, l-a gasit pe Adrian deja acolo,cu un buchet frumos de flori pe masa. Zambetul i-a revenit instant Denisei. Era acelasi om zambitor, cald,deschis, i-a explicat cu rabdare ca fusese plecat la Brasov, la rugamintea sefului lui ce nu a mai putut ajuge, pentru a estima un viitor proiect de apartamente, pe care agentia se va ocupa sa le vanda. I-a explicat ca exista o varianta de extindere a firmei in orase precum Brasovul si ca, probabil, de acum incolo va fi nevoit sa faca mai multe deplasari in interes de serviciu, dar i-a promis ca atunci cand va fi posibil, o va lua si pe ea,imbinand utilul cu placutul.
Dupa inca douazeci de minute in care au stat de vorba, Denisa a uitat de toate supararile si grijile pe care si le facuse in aceste zile si a decis ca nu este momentul acum sa ii spuna si ca il vazuse in mall atunci cand el ii spusese ca va fi toata dupa-amiaza ocupat cu munca. Nu vroia sa se certe, vroia sa capete din ce in ce mai multa incredere in el si sa construiasca impreuna o relatie frumoasa, bazata pe incredere si iubire.Au mai stat de vorba o vreme, apoi au plecat, separat, ramanand sa se intalneasca seara, dupa ce isi va termina Adrian munca, la Denisa acasa.
Au petrecut o seara linistita, in doi, acasa, fara cluburi si muzica la maxim, au gatit impreuna, si-au povestit, au vazut filme pana noaptea tarziu, fara sa le pese ca a doua zi vor trebui sa se trezeasca devreme. Denisa nu se mai simtea singura.

A doua zi,desi obosita, era extrem de fericita. Era convinsa ca isi facuse griji degeaba pentru relatia lor si ca lucrurile mergeau din ce in ce mai bine. Petrecusera prima noapte impreuna si lucrul acesta ii dadea increderea ce ii lipsea. Nimic nu o mai putea acum intoarce din drum. Radia.
Tocmai când își desenase un zambet imens pe fata cu gândul la Adrian, șeful ei intră în birou:

-Denisa, te rog, poti veni putin?
-Da,sigur, imediat vin.
Robert,seful ei, fusese primul om care a crezut in talentul Denisei. Venise timpul ca munca ei sa fie rasplatita:

-Cand ti-am spus acum cateva luni ca exista doua cai,nu eram sigur daca vei alege calea pe care eu te-am indrumat. Tu insa, ai tinut sa imi arati ca niciodata nu sunt doar doua cai,tu erai pregatita pentru mult mai mult. Ai refuzat sa te dezici de noi si sa urmezi drumul la care visai din facultate, ai mers ce-ai mers pe drumul pe care eu te-am indrumat,dar ai gasit o cale sa faci ca drumul acesta sa se intersecteze cu propriul tau drum si ai facut cea mai buna alegere. Felicitari, Denisa, pentru tot. Dupa articolul de saptamana trecuta, toata munca ta a dat roade. Implicarea ta, incapatanarea, vointa, ambitia, te-au adus aici. De astazi vei avea saptamanal cate trei articole scrise in revista,semnate si gandite in totalitate de tine plus o rubrica saptamanala in care vei putea lua interviuri sincere si fara ocolisuri, unei vedete. Vei putea sa o intrebi ceea ce consideri tu necesar,fara a urmari un subiect anume, o vei putea ajuta sa faca lumina in tot ceea ce s-a scris despre aceasta de-a lungul timpului. O meriti,Denisa. Nu in ultimul rand, salariul tau va creste substantial, intrucat munca trebuie rasplatita.
-Wow, aaaaa, sunt surprinsa. Nu ma asteptam la asta. Nu stiu ce sa zic, decât că va multumesc foarte mult!
-Bucura-te de reusita,Denisa. E munca ta!
-Va multumesc! Nu va voi dezamagi…..
-Sunt sigur ca nu o vei face. Esti prea buna in ceea ce faci, sigur nu ma vei dezamagi…

Denisei i se implinise un vis, toata munca ei tocmai fusese rasplatita. Pe deplin. Plecase de la un articol saptamanal si ajunsese la trei articole plus o rubrica separata. Era surprinsa, fericita, implinita. Era bineinteles vorba de mult mai multa munca, dar ii placea ce facea si nu se plangea niciodata. Mama ei va fi atat de mandra de ea. A sunat-o imediat si i-a dat vestea si ii putea auzi mandria ei de mama, ce si-a sustinut copilul cu greu la facultate in Bucuresti pentru un viitor mai bun. Reusise!
Gandul i-a zburat apoi la iubitul ei. Spera doar ca aceasta promovare a ei si planurile agentiei la care lucra Adrian de extindere sa nu insemne mai putin timp pentru ei. Nu! Asta sigur nu si-ar fi dorit. Mai ales acum,cand a realizat cat inseamna Adrian pentru ea si si-au propus sa petreaca mai mult timp impreuna.Vor gasi o cale, nimic nu este greu atunci cand iubesti. Pune mana pe telefon si il suna repede pentru a-i auzi vocea cand ii da vestea, insa, telefonul lui Adrian, era inchis…..

%d bloggers like this: