Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Tocmai ce m-am trezit astăzi puțin mai târziu decât de obicei,semn de odihna. Dimineața a decurs foarte bine până când,într-un impuls de moment,am deschis televizorul. La știri se discuta de zor despre carantinarea unor localități printre care și cea în care locuiesc,Bragadiru.Se pare că de diseară, filtre de poliție vor opri oamenii ce vor să intre sau să iasă din aceasta localitate.

Haha,deci mâine pentru a mă duce la muncă va trebui sa prezint o declarație prin care sa dovedesc necesitatea mea la locul de munca,minunat.Imi și imaginez:

-Buna ziua,va rog să-mi prezentați adeverință de la servici.

-Buna ziua,sigur că da,uitați.

-Pai,doamna,aici scrie că lucrați în salon,aceasta nu este o meserie esențială.

-Ba da domnule polițist,va asigur că pentru femeile pe care le am astăzi programate este esențial să se epileze!

-Haideti,doamna,lăsați glumele și mergeți liniștită acasă….

Mi-a fugit dintr-o dată tot entuziasmul cu care mă trezisem și am închis repede televizorul. In zadar. Am deschis telefonul și am început să citesc mai departe despre subiectul pe care oricum îl auzisem la televizor. In zadar incerc să îmi păstrez astăzi optimismul și să scriu ceva vesel,căci nu reușesc. Așa că am ales să fiu transparenta și să scriu exact despre ceea ce simt acum. Simt că începem să ne obișnuim să fim îngrădiți. Ne supunem cuminți acestor reguli și așteptăm supuși noi hotărâri.

Mie mi se pare că situația de acum seamănă din ce in ce mai mult cu ceea ce se petrecea acum mai bine de treizeci de ani in țara noastră. Nu,nu am trăit comunismul pe pielea mea,dar asta nu înseamnă că acest regim totalitar nu și-a pus amprenta și asupra generațiilor născute după ’89.Le-am trăit prin ochii și amintirile celorlalți și din cărțile de istorie.

Controlarea maselor,restricțiile de circulație, îngrădirea drepturilor, raționalizarea mâncării, a medicamentelor, cozile, golirea magazinelor, închiderea afacerilor mici, ce va trezesc lucrurile acestea? Amintiri,as vrea sa zic eu….

M-am născut și am crescut într-un regim democratic și port in suflet mândria celor ce au plătit cu viața pentru libertatea noastră. Mi s-a părut mereu sacrificiul suprem făcut de oameni de rând cu iubire sinceră pentru alți oameni,pentru copiii lor,pentru copiii copiilor lor….

Cine ar mai face acest gest acum,după treizeci de ani de la cea mai mare minciună,libertatea??? Cine??? Mai simțim vreo clipă mândria de a fi români? Daca da,as dori și eu,va rog, argumente.

Revenind la subiectul actual, carantinarea localităților,rand pe rand, va avea că efect ulterior distrugerea afacerilor mici. Nu ne închid afacerile că în starea de urgență,bunnnnn,insă, închizând oamenii în case, este că și cum ar face-o.

In cine lovesc??? Cumva in cei cărora le merg oricum afacerile online? In cei care lucrează în multinaționale și oricum lucrează de luni de zile de acasa? In cei ce nu resimt lipsa banilor in această perioadă? Nuuuu! In cei care depind de alți oameni???!Daaaaa!

Deschid iar televizorul și văd un Președinte de țară, pe fața căruia nu se citește nici o apăsare. Vorbeste….vorbeste…nu îl ascult.Îl studiez atenta, mă gândesc că trebuie să arate bine la fiecare ieșire publică nu? Este tuns,aranjat,dar,pentru el,la fel că pentru oricare altcineva,nu este esențială vizita la salon. Ironic nu???

%d bloggers like this: