Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Capitolul 4

Deși era foarte fericita pentru realizarile sale,neliniștea nu îi dădea pace Denisei. Cauza era ca întotdeauna,Adrian. Simțea că ascunde ceva,că există o parte din viața sa pe care nu o cunoaște deloc. Era hotărâtă să îl confrunte când se vor întâlni. Ii va spune si despre acea zi in mall, când l-a urmărit, chiar daca se va supăra. Nu mai putea purta povara aceasta,pentru că ea ura incertitudinea. Își dorea o relație pe care să se bazeze,să poată comunica cu iubitul ei la orice ora,sa îi impartaseasca orice bucurie sau supărare.

A sunat deodată telefonul,iar Denisa l-a înhățat fara să clipească și a răspuns răstită:

-De ce ai avut telefonul închis? Te-am sunat.

-Buna,iubito. Ți-am spus că voi fi astăzi într-o ședință foarte importanta.Sedinta s-au desfășurat cu un potențial client din Franța,ce a participat prin video-call,așa că am fost nevoiți toți să ne închidem telefoanele. Ce s-a întâmplat,de fapt,ce se întâmplă cu tine,Denisa? De la plecarea mea la Brașov te comporți puțin ciudat.

-Nu se întâmplă nimic,as fi vrut să fii tu primul caruia sa îi dau vestea că am obținut de la revista trei articole pe săptămână plus o rubrica numai a mea,dar nu mai este cazul acum. A aflat toată redacția.Se uita deja urat la mine.

-Wow,felicitări iubito! Este o veste minunata! Pentru asta muncim amândoi. Sunt foarte fericit pentru tine!

-Atunci, iesim diseară la cină? Haide!Poate ramanem puțin si la dans, mă mai relaxez și eu,mai aflu cate ceva nou,apoi ramai la mine. Sigur o sa te iert până mâine.

-Imi pare rău,iubito,dar în această seară nu pot. Trebuie sa ies la cină cu șeful meu și niște colaboratori. O sa discutam lucruri despre munca, o să ne lungim până târziu în noapte, iar mâine, am o zi cel puțin la fel de grea precum cea de azi. Îți promit însă că voi face tot posibilul să ieșim mâine seară. Mergem și în club. Iarta-ma,te rog!

-Bine! Te superi daca ies fara tine?

-Cu cine să ieși fara mine?

-Cu colegii mei. Îmi voi calca pe orgoliu și îi voi invita la dans. Vreau sa ies, să mă distrez, nu am mai ieșit de foarte mult timp, obișnuiam să fiu prezenta la fiecare petrecere când nu eram împreună,ce s-a întâmplat cu mine?

-Bine,Denisa,este reusita ta până la urmă.Nu te pot opri eu sa te distrezi. Apoi, nu vreau mai târziu să îmi reproșezi că nu te mai distrezi din cauza mea. Nu mai pot vorbi acum iubito,ne auzim mai târziu.

– Yeeeeeeyyyy, îți mulțumesc pentru înțelegere,iubitule,știam că mă vei înțelege. Te rog,nu îți mai închide telefonul.

S-a dus glonț la colegii ei,care mai devreme o felicitasera,pentru a nu-și pierde curajul:

-In seara asta ieșim sa dansam! Fac cinste!

-Iesim! Doar avem de sărbătorit!

Wow-nu a fost așa greu cum credea ea! Păreau chiar bucuroși că vor ieși împreună. Poate chiar sa se fi înșelat in privința lor??? Nuuuu,nu avea cum,semnalele erau cat se poate de clare.

Seara a venit repede la gândul că va ieși în oraș și aproape că uitase că Adrian îi promisese că o va mai suna,însă nu o făcuse. Nu avea însă timp acum sa se gândească la el,căci trebuia să fie gata devreme și nu prea stătea bine cu timpul. Va folosi asta in favoarea ei și va aștepta să fie sunata. Era sigură că nu îi convenea intru totul gândul că ea se va distra,iar el va munci. Sigur o va suna sa o întrebe cum este și se va asigura că ajunge cu bine acasă.

Seara era pe placul ei. De mult timp nu se mai distrase atât de bine.Mereu spunea că o face pentru revista,dar îi place la nebunie sa fie in centrul atenției,să cunoască multi oameni,sa danseze. Ieșise cu încă patru colegi, doua fete și doi băieți despre care nu știa foarte multe,dar care,pe măsură ce seara înainta,îi plăceau tot mai mult. Știau sa se distreze, erau glumeți, a râs cu ei cum nu o mai făcuse de luni de zile. Când a început melodia ei preferata,unul dintre băieți, Claudiu, a tras-o de mana pe ringul de dans și s-au zbânțuit într-un dans doar de ei știut. Pesemne că aceea era și melodia lui preferata. Cine nu îi cunoștea sigur ar fi zis că sunt cei mai buni prieteni. Aveau un limbaj comun,un stil aparte ce îi făcea să comunice tot mai mult unul cu celălalt.

Târziu,spre miezul nopții,când Denisa a ieșit afară din club cu noua ei prietena,Maria pentru a fuma o țigară, in întunericul acela apăsător i s-a părut că vede o silueta bine cunoscuta. Nu,nu putea fi Adrian,el era la cină cu bărbați,acest bărbat era cu o femeie, s-au urcat rapid într-un taxi și au plecat în grabă. Sigur imaginația ei o luase razna,din cauza nesiguranței și a celor câteva shoturi pe care le bause.

Ajunsă înapoi în club,continuă petrecerea de unde o lăsase,convinsă fiind că acea silueta de bărbat fusese doar rodul imaginației sale.

A doua zi,se trezi greoaie,resimtindu-se după noaptea petrecută în club. Se uita la ceas și își dădu seama că trebuia să se grăbească pentru a nu întârzia la muncă.

S-au grăbit cat a putut ea de tare,dar capul îi vâjaia incontinuu. Ajunsă la muncă, și-a recăpătat rapid entuziasmul când colegii ei,noii săi prieteni i-au zâmbit parca a confirmare. Se simțea bine,făcând în sfârșit parte dintr-un grup. Atâta timp s-au consolat cu gândul că nu îi trebuie așa ceva și că îi ajung cunoștințele pe care și le-a făcut de-a lungul timpului,cu ajutorul cārora își punea la punct articolele și Adrian. Nu a trecut mult de la sosirea ei la muncă,iar un curier sosi cu un frumos buchet de trandafiri roșii:

Iarta-ma încă o dată,iubito!Abia aștept să te văd diseară!”

Hmmmm,trandafiri! Acesta a fost modul lui de a-și cere scuze. Bine gândit,căci a reușit să o înmoaie și de această dată pe Denisa cea hotărâtă,ce a vrut să iasă la lumină de câteva ori.Puse mana pe telefon și îl sună negreșit:

-De unde știai că îmi plac trandafirii roșii?

-Bunā, iubito. Mă bucur că îți plac.

-De ce nu ai mai sunat ieri,nu ți-ai făcut griji pentru mine??

-Bineînteles că mi-am făcut,iubito,dar am întârziat la cină din cauza muncii, apoi am stat până târziu la masa,așa cum ți-am spus că se va întâmpla,timp in care mi s-a descărcat telefonul și nu l-am mai aprins până dimineața.

-Hmmmm, eu să știi că m-am distrat! Am dansat și am ras toată noaptea.

-Incerci să mă faci gelos? Știi că sunt….

-Ne vedem diseară…Nu știu dacă am apucat sa îți mulțumesc pentru trandafiri,sunt într-adevăr foarte frumoși.

Seara a venit și de această dată repede la gândul că își va petrece întreaga seara in compania iubitului ei.Au mers la cina intai,unde au discutat despre orice altceva decât își propusese Denisa, adică despre relația lor și despre nesiguranța pe care acesta i-o oferă.Denisa a încercat să deschida subiectul de câteva ori,dar a cedat repede atunci când a văzut că Adrian ocolește cu diplomație problema,asa ca s-a mulțumit să îl aibă langa ea chiar și așa fără să-și clarifice micile neînțelegeri.
Mereu și-a promis că nu se va mulțumi cu puțin de la bărbatul de lângă ea,că mereu își va spune dorințele și așteptările fara menajamente,că nu va ceda ușor, iar acum își dă seama pe zi ce trece că face în relația cu Adrian tot ce și-a propus să nu facă.Era prima ei relație serioasă,in care investea sentimente și își dorea să dea totul că aceasta sa meargă,dar câteodată simțea că nu i se răspunde cu aceeasi implicare.

Seara s-a încheiat însă brusc,când Adrian a primit un telefon urgent.S-a ridicat de la masa,parca speriat, a fugit afara și când s-a întors,figura lui gravă avea să o rănească și mai tare pe Denisa.

-Iubito,știu că o să te supăr,dar am primit un telefon urgent de la sora mea. Se pare că s-a certat foarte tare cu iubitul ei și trebuie să mă duc acolo.Nu are alte rude în București decât pe mine.Imi pare rău.Iti promit că vom relua seara de unde am rămas.

-Pai, ia-ma cu tine.

-Nu pot,iubito. Nu este acesta prilejul in care să îmi cunoști familia.Trebuie să rezolv urgent aceasta problema,apoi vom avea timp și pentru noi,îți promit.

-Bine,dar să știi că eu nu o să plec acasă. Mă voi distra și astăzi așa cum mi-ai promis,chiar daca nu o voi face cu tine.

-Bine,iubito,plec acum.Te sun îndată ce o sa pot.Sa te distrezi așa cum știi doar tu.

Rămasă singură la masa,cu gândurile ei din ce in ce mai nesigure, Denisa avea două variante:putea pleca acasă să își plângă de milă toată noaptea și să se chinuie cu gândurile ei,sau putea pune mana pe telefon sa își sune noii prieteni și să îi invite iar în oras. Spera doar că aceștia să nu-și dea seama că fusese abandonată.
…………………………………………………….

%d bloggers like this: