Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Bineinteles ca imi este mult mai usor sa scriu despre femei, despre trairile lor, mai ales ca femeile sunt acele fiinte complexe care se reinventeaza de cate ori au ocazia, isi iau putere din fiecare rana pe care o traiesc si daruiesc un zambet oricui are nevoie de el, dar, ce ar fi femeia fara barbatul de langa ea??? Incompleta,nu…?
Eu consider ca super-puterea barbatilor este chiar faptul ca sta mandru, langa femeia lui mereu, sustinand-o pas cu pas,iubind-o chiar si atunci cand ea simte ca nu este “iubibila”, rasfatand-o, protejand-o, aratandu-i,ca, indiferent de incercari, mereu vor forma un intreg.
M-am surprins zilele trecute intr-o zi nasoala, una dintr-acelea in care tunam si fulgeram fara motiv, nimic nu imi convenea si oricat am incercat, nimeni nu-mi intra in gratii. Mi-am dat seama rapid ca nu are sa fie o zi buna nici pentru mine,dar nici pentru sotul meu. Atunci am realizat, ca, desi noi, femeile, ne consideram puternice,o parte din puterea noastra se datoreaza lor-barbatilor care stau cuminti si asteapta sa ne treaca ziua proasta, care incearca din rasputeri sa ne fie pe plac, sa ne ajute, sa ne sustina si sa ne faca ziua mai buna…și viața. Despre aceste incercari la care sunt ei supusi cel putin o data pe luna nu vorbeste nimeni,dar ele exista si nu e lucru simplu sa stii sa le faci fata si,mai ales, sa nu afecteze in vreun fel realatia de cuplu. Mie, desi ma repet,mi se pare super-puterea lor.
Normal ca nu se rezuma totul la aceasta calitate, barbatii au si alte super-puteri. Eu personal ii admir sotului meu puterea de a tine pasul cu ritmul in care vreau eu sa fac schimbari radicale prin casa si atunci imbraca o mantie si imediat se transforma in zugrav, electrician,tamplar, instalator, noroc ca designerul familiei sunt eu,caci altfel, nu stiu ce ne-am fi facut cu atâtea pe cap.
O alta calitate de-a lui este rabdarea: rabdarea cu care face fata schimbarilor, sesiunilor de cumparaturi,rabdarea cu care ma asculta de fiecare data indiferent cat il intereseaza subiectul ori nu.Sunt fixista si stiu ca asta il scoate din sarite,caci nu cedez niciodata,oricat de obosit ar fi, daca ceva nu-mi este pe plac,dar si atunci isi pastreaza calmul si face in asa fel incat sa ma vada fericita.
Eu,ca femeie, nu reusesc sa ma stapanesc la fel de bine ca el,recunosc, dar am inteles cu timpul ca asta ne tine impreuna,faptul ca ne completam armonios. Sa nu credeti ca el nu are momente grele, obositoare, in care simte nevoia sa fie singur si lasat in pace….are…dar chiar si atunci incearca sa ma protejeze,sa nu ma întristeze si pe mine.
Impreuna de-a lungul timpului, am realizat multe lucruri frumoase, dar toate le-am facut cu sacrificii, am riscat, am pierdut, am castigat. Indiferent ce ne-a pus viata in prag, ne-am sustinut, ne-am incurajat reciproc si ne-am ridicat unul pe celalalt ori de cate ori vreunul din noi a cazut. Imi amintesc, cand ne-am mutat prima oara in chirie. Am fost impreuna sa vedem apartamentul. Era o cutie de chibrituri veche, in care nimeni nu investise de prea mult timp un ban, dar mi se parea varianta cea mai buna,pentru ca nu as fi vrut sa ma mut departe de mama si de gradinita copilului. Ne-am uitat unul la altul putin incurcati, iar eu am acceptat pe loc.Ne-a luat mult timp si multa energie sa il facem locuibil. Zile intregi in care, dupa munca, smotruiam si eu si el,cot la cot si nu a fost o clipa al nostru,a fost doar o etapa. Nici acum nu stiu de unde am avut atata entuziasm. Altii ar fi fugit rupand pamantul. Nu si el. La mult timp dupa aceea, am aflat ca, vazandu-l cum arata, se rugase sa nu imi placa,sa nu il vreau. Nu mi-a reprosat insa nimic, niciodata.
Citeam ieri un articol despre femeile singure. Puncta niste idei esentiale printre care si faptul ca nu este nimic gresit in alegerea unei femei de a ramane singura. Intamplator aceasta femeie care facea subiectul articolului fusese ranita, inselata si ca urmare a acestei dezamagiri, ea alesese sa ramana singura pentru a se proteja pe viitor. Cunosc si eu femei care la un moment dat au facut aceasta alegere pentru viata lor, dar va spun ca,desi imbracate in acest scut de auto-aparare, nu au incetat niciodata sa isi doreasca pe cineva langa ele, de fapt, pe acel cineva, care, sa le fie prieten, sot,partener, tata al copiilor, iubit. In viziunea mea, femeia nu trebuie sa fie singura. Este dreptul ei sa isi ia pauza un timp,sa se reinventeze, sa fie furioasa, sa planga, sa isi tunda parul, sa se plimbe, sa descopere lucruri despre care credea ca nu ii plac,sa danseze, sa cante,dar, o femeie singura,este o femeie incompleta.
In plus, cum ar mai exista super-puterile barbatilor,fara femeia de langa ei, care sa scoata la iveala toate aceste lucruri???

%d bloggers like this: