Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Capitolul 5

Si-a dat seama rapid ca se saturase sa isi planga de mila,singura. Adrian, in fond, nu facea mai putin decat ii promisese. Amandoi hotarasera sa puna munca pe primul plan, iar familia, nici nu se punea punea problema. S-a gandit automat la mama ei:daca ar fi sunat-o si i-ar fi spus ca are nevoie de ea, desi putin mai greu,caci era in alt oras,dar tot ar fi lasat balta orice altceva si ar fi plecat sa îi fie aproape. Este adevarat, daca Adrian ar fi vrut sa o insoteasca,nu l-ar fi refuzat niciodata,dar observase deja asta la el, era o fire mult mai introvertita decat ea. Spera, in sinea ei, sa fie doar acesta motivul.
Pune mana pe telefon intr-un final si o suna pe Maria:
-Buna, ce faci? Ai vrea sa iesim in oras cumva? Eu am iesit la o cafea putin mai devreme,dar parca nu as vrea sa inchei seara doar cu o cafea.
-Sigur, noi suntem deja in club,acelasi de aseara si in aceeasi formula,chiar ne gandeam la tine,a fost mai distractiv aseara,cand erai si tu. Te asteptam.
Era la zece minute de mers pe jos de restaurantul unde luase masa cu Adrian. Merse încet, cu gandurile incurcate, cu sperante, visuri, cu iubirea, dezamagita si trista, însa odata ajunsa in club toate acestea au disparut, la fel ca seara trecuta. Pentru ea, acesti oameni insemnau terapie. A dansat pana dupa miezul noptii, chiar daca stia ca a doua zi se va trezi si mai greu,insa distractia aceasta careia ii dusese dorul atat de tare o facea sa se repuna repede pe picioare.
Cand au hotarat toti ca este timpul sa plece acasa, Claudiu, unul din colegii Denisei cu care aceasta se intelegea foarte bine, i-a propus sa imparta taxiul,caci mergeau in aceeasi directie:
-Cred ca voi merge pe jos, nu stau foarte departe si imi face bine putina plimbare.
-In cazul acesta,cred ca vreau sa ma plimb si eu cu tine, ce spui?
-Atunci sa mergem!
Au mers impreuna,au discutat despre revista,despre visurile fiecaruia,despre planuri,cand deodata, Claudiu a tras-o zdravan pe Denisa de mana spre el si a sarutat-o.Denisa, luata prin surprindere,i-a raspuns,la inceput timid,apoi din ce in ce mai convinsa. Apoi s-a smuls brusc.
-Claudiu,ce faci?
-Te-am sarutat. Te plac. Ti-am transmis semnale de cand te-am cunoscut,la revista. Apoi cand am iesit toti la masa. Cand ne-ai propus sa iesim in club,eram convins ca si tu ma placi. Apoi momentul de aseara,doar noi doi, astazi….plimbarea….singuri…
-Aaaaaa, stai putin.Eu nu am stiut niciodata ca ma placi.Nu am vazut nimic la tine care sa-mi indice asta.Am iubit. In plus,eu mereu am crezut despre voi, la munca, ca ma invidiati pentru ca m-am facut remarcata atat de repede. Nu am simtit niciodata altceva din partea ta.
-Noi??Sa te invidiem?? Cand erai la inceput,la revista,sa fi fost in primele primele saptamani, Robert m-a chemat la el in birou si mi-a pus in fata articolul pe care tu il scrisesei chiar in prima saptamana.Acesta contrazicea cumva articolul pe care il dadusem eu si care avusese un succes fantastic. Am discutat despre tine,despre incapatanarea ta de a scrie doar lucruri 100% reale, ne inebunisei pe toti cu câte telefoane dadeai in stanga si in dreapta inainte de a te apuca de scris. Stiam ca asa nu o sa ajungi departe. Eu l-am sfatuit atunci pe Robert sa iti vorbeasca deschis,sa nu renunte asa usor la tine pentru ca amandoi eram de parere ca esti o scriitoare foarte buna. Iti trebuia insa un drum de urmat,pe care Robert a gasit o cale sa ti-l arate. Iar tu ai fost de acord. De acolo lucrurile au mers spre bine,spre foarte bine as putea spune,iar Robert a hotarat sa te incurajeze si sa te stimuleze vazand ca ti se potriveste manusa acest stil de viata. Niciodata nu te-am invidiat.
-Wow! Aceasta e partea de poveste pe care niciodata nu am stiut-o. Nici nu mi-a trecut prin cap ca as vrea sa o aflu despre mine. Deci,vrei sa imi spui ca datorita tie am ramas la revista?
-Nu,bineinteles ca nu.Decizia a fost a lui Robert.De cat timp ai iubit? De ce nu am stiut niciodata? De ce esti cu noi atunci si nu cu el?
-Offff,cate intrebari! Suntem impreuna de cateva luni bune.Lucreaza mai mult decat mine,la o agentie imobiliara care tocmai ce se extinde si in alte orase, trebuie sa plece mereu,lucreaza pana tarziu,iar astazi,sora lui a avut o problema si a trebuit sa plece urgent.
-Ahhhha,deci cumva te folosesti de noi cand nu poti fi cu el. In seara asta sa inteleg ca trebuia sa fii cu el.
-Da, ar fi trebuit sa fiu cu el.Dar a stiut mereu ca o sa ies cu voi,nu l-am mintit. A fost de acord.
-Nu trebuie sa imi dai mie explicatii, Denisa. Da-ți ție,daca simti nevoia sa te disculpi,daca te simti vinovata in vreun fel. Imi pare rau atunci ca te-am sarutat, nu trebuia sa o fac. Acum,eu o sa maresc pasul,sunt putin rusinat de situatie si este destul faptul ca ne vom vedea la birou zi de zi si vom sti amandoi ce am facut. O noapte linistita,Denisa, ne vedem maine.
Nici nu a apucat sa ii mai spuna ceva. Claudiu s-a facut nevazut in noapte. Denisa a mers spre casa incet,si mai confuza decat era.Obosita, a adormit imediat.
A doua zi, prima persoana care i-a iesit in cale a fost tocmai Claudiu. Capul ei era plin de cuvintele lui de seara trecuta,nu putea sa si le scoata din minte.Aproape ca nu se gandise deloc la Adrian. Isi verificase insa telefonul, nu o sunase deloc,dar, de data aceasta nici ea nu il sunase. Era cumva rusinata de sarutul de seara trecuta si de lucrurile pe care Claudiu le intelesese despre ea,dar,cumva ii si placea. Era o combinatie ciudata de simtiri. Claudiu a trecut pe langa ea si a privit-o cu subînțeles, a salutat-o asa cum facea in fiecare zi si a trecut mai departe fara alte cuvinte.

Ziua Denisei a fost plina,avea multe responsabilitati in plus acum și stia ca nu trebuie sa isi dezamageasca seful. A trecut repede ziua, la fel toata saptamana de munca. A fost ocupata si foarte obosita. A vorbit de cateva ori cu Adrian,fara sa se vada insa, si abia astepta weekendul pentru a putea petrece putin timp impreuna.

Se pare ca si saptamana lui fusese una dificila, cu foarte multa munca, iar in plus,dupa conflictul dintre sora lui si iubitul acesteia, aceasta se mutase o perioada la el,pana cand isi gasea o chirie convenabila.
Se tot chinuise sa isi dea seama daca este bine sa ii spuna despre intamplarea cu Claudiu,dar a ajuns singura la concluzia ca ar fi mai bine sa ii ascunda intamplarea,intrucat iesirile cu colegii de munca erau un deliciu si nu vroia sa riste sa il supere pe Adrian,iar acesta sa nu mai fie de acord cu singurii ei prieteni. In ultimile zile nu vorbise mai deloc cu ei,caci pusese pe primul loc munca si lucrul acesta o epuizase de-a binelea. Isi dadea seama ca in mai putin de un an se schimbase mult, de la fata mereu pusa pe distractie, cu pofta de iesiri nocturne, acum, dupa doua zile in care nu s-a odihnit cat ar fi trebuit, a avut de recuperat întreaga saptamana.
Vineri, inainte de pranz, tocmai cand Denisa se pregatea sa termine de pus la punct ultimul articol, ii suna telefonul. Era Adrian:
-Buna iubito. Ce faci?
-Buna,iubitule. Uite mai am putin si termin si ultimul articol din aceasta saptamana si abia astept sa inceapa weekendul pentru noi.
-Eu am fost anuntat ca trebuie sa ajung maine dimineata pana la Brasov, sa vad care este stadiul constructiei blocurilor si ma gandeam ca putem merge impreuna, te poti plimba cat eu sunt prins cu munca, apoi putem petrece restul weekendului impreuna,doar noi doi.
-Wow,sigur ca vreau!Abia astept sa ma relaxez putin si sa schimb peisajul. Super!
Mai tarziu, Maria a invitat-o pe Denisa la masa, la un restaurant unde ei obisnuiau sa manance mereu.Denisa a acceptat pe loc,era infometata de-a binelea.
-Ia spuneti,daca tot am incheiat aceasta saptamana cu bine,ce ar fi daca ne-am face de cap, asta seara in club?-spuse Daniel,unul dintre colegii Denisei.
Denisa s-a scuzat de data aceasta,motivand plecarea la munte, desi i-ar fi placut la nebunie sa mearga cu ei in club.Restul colegilor ei au acceptat bucurosi.
Denisa a mers acasa incantata de plecarea la munte.Si-a facut bagajul si a asteptat cuminte venirea diminetii. A adormit greu la gandul ca prietenii ei erau in club,iar ea nu a putut sa fie cu ei,dar era foarte incantata ca va petrece doua zile doar ea cu Adrian. Dimineață si-a turnat o cafea fierbinte,si-a pus la punct ultimele lucruri ce trebuiau puse in bagaj si a asteptat telefonul lui Adrian. Putin dupa ora sapte acesta a sunat-o sa coboare.
-Esti fericita, iubito ca mergem la munte? Stiu un restaurant grozav acolo. O sa mancam pe saturate. Iar hotelul este super. Are piscina. Ti-ai luat costumul de baie?
-Aveam mare nevoie de aceasta iesire. Nu stiam ca vom merge la piscina, este iarna. Am doar haine groase. Stii ca nu suport frigul.
-Nu-i nimic. Cat eu voi rezolva problemele de munca,tu te vei duce la mall si iti vei cauta tot ce iti trebuie. Este un prilej bun sa iti mai cumperi un costum de baie. Ce zici?
Au ajuns in Brasov mai repede decat s-au asteptat si s-au cazat imediat la hotelul pe care Adrian i-l laudase atat de mult pe drum. Era superb, iar camera era imensa, cu o priveliste superba. Nu au zabovit insa mult acolo,caci Adrian se grabea. Denisa a ramas la mall,asa cum discutasera,iar Adrian a disparut, cu treaba vreo trei ore. Si-a cumpărat un superb costum de baie,rosu. Se potrivea perfect cu tenul ei deschis la culoare si parul blond.Era o fata inalta, slabuta, putin prea slaba, considera ea,dar stia sa isi puna in evidenta bine calitatile. Stia ca o sa-si impresioneze iubitul. Asta si vroia. Sa nu-si mai poata lua gandul de la ea dupa acest weekend si sa își doreasca sa petreaca cat mai mult timp impreuna,cum isi dorea si ea.
S-a plimbat prin magazine pret de doua ore,apoi s-a asezat sa bea o cafea. Vroia sa se puna la curent cu ultimele stiri. In schimb, a deschis Instagramul si a vazut noutatile pe care le postasera prietenii ei din club.
Ce bine se distrasera! Chiar si fara ea…
…………………………………………………………….

%d bloggers like this: