Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Da, draga mea, stiu…a plecat fara sa ii pese catusi de putin….a plecat fara regrete,fara preaviz, fara prea multe vorbe…a plecat de parca nu ar datora nici macar o explicatie…
Si-a luat in spate amintirile, viata impreuna, reusitele, esecurile, iubirea, promisiunile si a plecat….
Stiu, nu-i usor cand lumea ta s-a zguduit din temelii. Nu esti singura,draga mea, toate am trecut prin asta. Intr-o zi oarecare am realizat ca cineva a ales sa plece, iar “cineva” acela era totul pentru noi.Asa ca da frau liber sentimentelor, citeste aceste randuri si lasa lacrimile sa curga linistite,nu te vede nimeni….

Nu-l cauta, nu-l cauta in nimeni, nu il compara, nu-i scrie, accepta-i tacerea si indiferenta ca fiind parti ale lui pe care tu nu le-ai cunoscut niciodata.
Acum simti ca nu poti face fata despartirii, ca nu esti pregatita,insa,nu uita, Dumnezeu nu ne da niciodata incercari carora sa nu le putem face fata. Cauta in suflet si gaseste puterea.
Nu-l vorbi de rau,draga mea.El a fost candva cea mai buna alegere a ta.
Sa stii ca el este un om liber…a fost de la-nceput…la fel ca si tine…nu il poti tine langa tine cu orice pret…nu fara iubire….Iubirea ta, draga mea, nu ajunge pentru doi…a plecat pentru ca nu era locul lui langa tine,a plecat pentru ca se terminase timpul vostru,desi,stiu prea bine ca pentru tine nu se terminase deloc.
Cauta, in amintire,momentul in care te-a ranit cel mai tare,poate atunci trebuia sa-i fi pus punct chiar tu,dar nu ai făcut-o.
Nu fi suparata pe el, draga mea. Nu-ti irosi sentimente pe un om care nu a mai putut sa-ti faca fata iubirii, nu cauta explicatii in fapte care nu au nimic de spus.
Stiu ca doare fiecare cuvant nerostit,fiecare dimineata,fiecare noapte in care adormi singura,parfumul,fiecare plan pe care l-ati facut impreuna,fiecare poza ce-o stergi,fiecare amintire,fiecare obiect,loc ce iti aminteste de el,dar iti promit ca va fi mai bine, timpul este de partea ta.
Plangi, nu te ascunde. Plangi cat poti de tare,de mult,plangi cat ai lacrimi, nu e dovada de slabiciune,ci de vindecare.
Vorbeste mereu despre ce ti se intampla,nu ascunde durerea inauntrul tau, iti va lasa rani ce nu vei mai putea apoi sa le-nchizi.
Obisnuieste-te cu faptul ca acum nimic nu se mai imparte la doi,esti doar tu si totul ti se cuvine doar tie.
Canta, scrie ,danseaza ,tunde-ti parul,schimba-ti tapetul, cumpara-ti flori,razi, calatoreste, adopta un caine, investeste in tine din viitor, nu in cea de ieri.Apleaca-te,culege piatra cu piatra și construieste-ti singura castelul.
Muta munti daca e cazul,schimba-ti viata. Da-ti sansa ca cunosti,sa iubesti, sa daruiesti, ca si cand nu ai fi fost ranita niciodata.
Nu-ti pierde vremea incercand sa diseci in mii de bucati motive, sau sa te invinovatesti pentru fiecare greseala.Aminteste-ti ca si el a gresit.
Incepi sa faci fix lucrurile pe care el le ura la tine si pe care,din prea multa iubire ai incetat sa le faci.Vezi,nu e greu să zâmbești…zâmbește.Niciodata nu știi pe cine poți bucura cu zâmbetul tău frumos.
Stiu, sunt lucruri de care trebuie sa te vindeci singura: Cine te va mai trezi cu cafeaua facuta dimineata?Cine te va mangaia pe cap seara,inainte sa adormi? Cine iti va asculta povestile unei zile nasoale? Cine îți va săruta fruntea când te va durea capul? Sunt intrebari fara raspuns,dar intr-o zi, dupa ce te vei fi vindecat, vei gasi puterea,negresit, sa vezi dincolo de norii negrii, soarele…
Poate vreodata veti trece pe strada,umar la umar,ca doi straini ce-au impartit un episod din viata,poate ti-e frica de acest moment,poate simti c-o sa te rascoleasca, dar tu,draga mea, cand vei fi pregatita sa il lasi in urma ta….nu o sa vezi decat amintirea…

%d bloggers like this: