Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Mai ți minte,dragule, când m-ai sunat sa ma-ntrebi daca a plecat trenul din gara? Afla acum că plecase demult… M-ai acuzat apoi că n-am iubit niciodată dacă am urcat în el…nimic mai gresit…iubirea se-imparte la doi… voi scrie totul acum, căci atunci mi-a lipsit puterea…sufletu-mi urla a jale și lacrimile nu mă lăsau să vorbesc… ore întregi am așteptat în gara un semn….era iarnă și frig,se lăsa întunericul…trenul acela ce a poposit în gara,dragul meu,a fost salvarea mea.
Am așteptat prea mult un semn de la tine, o vorbă, o chemare-napoi….in zadar….trenul acela a fost singurul care m-a condus spre casa…casa pe care mi-o promisesei chiar tu…
Prea mult timp m-ai mințit că o să ne fie bine,când tu nu ai mișcat un deget pentru binele nostru. Îmi spuneai mereu să am răbdare,sa lupt pentru noi,sa nu renunț, sa merg pe drumul ce-l știu prea bine, ori de câte ori mi se face dor,căci la capătul lui mă vei aștepta negreșit.

Nu,dragul meu, nu mai vroiam sa lupt,vroiam sa fiu o data,o singura data, cea pentru care altcineva lupta. Vroiam sa fiu trofeul. Nu am vrut sa niciodată să te găsesc la capătul drumului,vroiam doar sa mă iei de mână și să pășim împreună prin el.
Mai ți minte acea zi in care mi-ai promis ca o să fim doar noi doi? Aceea a fost ziua când ai început să mă minti. Poate tu ai uitat,dar eu dragul meu,nu o să uit niciodata.Eram supărată pe tine căci simțeam că nu mai ești același tu,nu mai simteam ca esti al meu:nu aveai timp niciodata pentru mine, nu mai faceam nimic impreuna, simteam ca ma eviti.Mi-ai spus zâmbind că este doar o pasa proasta și că îmi vei dedica toată ziua doar mie ca sa mă vezi zâmbind, căci zâmbetul meu este cel mai important pentru tine. Apoi mi-ai dat un telefon si mi-ai spus sec ca nu se mai poate. Era nevoie de tine in alta parte, dar si eu aveam atata nevoie sa stii, de prea mult timp aveam nevoie de tine.
Mai ti minte oare cand ti-am gatit pentru prima oara felul tau preferat de mancare? Muncisem atat de mult sa imi iasa, caci habar n-aveam ce fac. Și totuși am vrut sa te vad fericit. Te-ai asezat la masa, ai gustat ca si cum stiai de la-nceput ca n-o sa-ti placa si mi-ai spus ca iti pare rau pentru toata munca,dar ca nu are pic de gust. M-ai ranit atat de tare atunci, mi-a luat mult timp sa imi revin. Habar n-ai avut.
In fiecare an de ziua mea, sau cu vreo alta ocazie,imi ofereai bani si mereu imi spuneai ca sunt atat de mofturoasa incat nu te incumeti sa imi cumperi ceva. Sa stii dragul meu,ca daca ai fi fost mai atent la ceea ce imi doresc ai fi stiut exact ce sa-mi cumperi,asa cum si eu am stiut mereu. Nu exista suma de bani care sa compenseze faptul ca nu ti-ai rupt din timpul tau pretios pentru mine.
Mai stii cand mi-ai adus ultima oara flori fara vreun motiv? Eu stiu,dragul meu, tin minte,desi a fost cu mult timp in urma…
Mai stii oare cand m-ai sarutat ultima oara pe frunte? Cand m-ai imbratisat din toata inima,fara sa-mi fi gresit? Cand m-ai dus ultima oara intr-o vacanta? Cand am plecat ultima oara doar noi intr-o aventura de-o zi? Mai stii,dragul meu, cand mi-ai spus ultima oara ca sunt frumoasa? Toate aceste lucruri, adunate,cu timpul, au devenit rani…
Mai stii, dragul meu de cate ori mi-ai cerut iertare cu ochii in lacrimi,iar eu, iubindu-te prea tare te-am iertat?

Ei bine, dragul meu, astazi nu o mai fac.
Mai stii cand am vorbit ultima oara? M-ai sunat dupa mult timp dupa ce am plecat. Mi-ai spus ca ti-e dor, ca nu vezi viata fara mine, ca m-ai cautat in toate femeile si nu m-ai gasit. Nu o sa ma gasesti nici de acum incolo. As fi venit cu inima deschisa daca vorbele tale ar fi valorat ceva. Tu esti acela ce m-a abandonat intr-o gara. Cand eu inca te iubeam.

Afla dragul meu, trenul acela chiar m-a salvat.M-a asteptat rabdator sa urc, caci aveam rani ce ma dureau, m-a ajutat,m-a vindecat,m-a iubit. Acum nu mai sunt femeia pe care ai abandonat-o intr-o gara. Sunt doar o amintire….

O singura rugăminte am: povesteste-ma frumos dragul meu…

%d bloggers like this: