Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Dupa cum spuneam, nu sunt experta in relatii,dar, alegand sa vorbesc deschis despre lucrurile prin care am trecut si pe care le-am depasit,mai greu sau mai usor, au inceput sa-mi fie puse intrebari mai ales legate de relatii.Voi incerca, in cele ce urmeaza sa raspund punctual, la intrebarea “tu ce faci atunci cand simti ca nu ti se acorda suficienta atentie?”

Da, sunt momente in care simt ca nu mi se acorda suficienta atentie. Poate ca mi se acorda totusi destula,insa eu simt ca nu mi-e suficienta.

La inceput,recunosc -tranteam si bufneam,eram nemultumita si asteptam de la cel de langa mine sa inteleaga ce mi-as dori,ce nemultumiri am, ce ma preocupa, ce imi doresc fara sa o spun cu voce tare insa, doar din comportamentul meu.
Ajungeam la eterna discutie:
“Dar ce ai?”

si la bine-cunoscutul:

“N-am nimic”- spus pe un ton care nici motanul nu m-ar fi crezut.

Cu timpul insa,am inteles, spre binele meu si al lui, ca timpul care il petrecem impreuna, si asa destul de putin, trebuie sa fie de calitate,nu presarat cu intepaturi si reprosuri. Asa ca am inceput sa imi spun micile nemultumiri atunci cand le simt, nu mai astept pana cand mi se umple paharul. Chiar a dat roade.
Bineinteles, conteaza ca si omul de langa tine sa fie dispus sa te asculte, sa interactioneze cu tine, sa isi spuna si el la randul lui propriile nemutumiri, astfel incat discutia sa fie un constructiva si sa nu se transforme intr-o cearta, dar, zic eu, daca exista comunicare intre doi oameni, vointa,lucrurile nu au cum sa nu mearga intr-o directie buna. Nu se spune degeaba ca intr-o relatie, ambii parteneri trebuie sa cedeze la un moment dat in favoarea celuilalt. Nu este corect ca doar unul din ei sa cedeze de fiecare data vrand sa evite un conflict,sau sa il vada pe celalalt multumit,ingropandu-si propria nemultumire. La un moment dat,lucrurile pe care le ingropam in noi, lucrurile nerostite la timp, ies la suprafata. Atunci, nu se va mai numi comunicare, ci razboi. Cuvantul “razboi” nu trebuie sa existe in nici o relatie, nu intre parteneri.
Cred ca fiecare trebuie sa isi gaseasca propria cale de comunicare cu celalalt, nu exista reteta pentru asta. Calm, organizat, cu lucrurile bine stabilite in minte, cel putin un punct de plecare si unul de final, trebuie sa fii capabil sa initiezi o discutie visavis de un lucru,care,poate pentru celalalt banal,dar pentru tine important, te macina. Daca vei avea aceste lucruri stabilite in minte de la bun inceput, nu cred ca discutia se va transforma in cearta. Este valabil aici nu doar pentru faptul ca nu suntem cateodata suficient de bagate in seama cat ne-am dori,este valabil pentru orice nemultumire,de orice natura ar fi ea.
Momentul!Momentul este iarasi un lucru de luat in seama. Da, este bine sa iti spui nemultumirea atunci cand o simti, nu mai tarziu,insa, daca alegi sa o faci atunci cand acesta se uita la meci, nu cred sa ai rezultatul despre care ti-am scris mai sus. Poate ca ar fi mai potrivit sa astepti finalul si apoi, cu calm si detasare sa vorbiti despre ceea ce te preocupa.
Contextul! Nu te apuca niciodata sa porti discutii personale, sa le spunem constructive, de fata cu altcineva. Indiferent ca e mama,tata,prietenii vostri buni sau straini. Lucrurile de genul acesta trebuie sa ramana intre voi,doar intre voi.
Nu aduce reprosuri din trecut! Nu face asta,vei ajunge cu discutia intr-un punct in care nici nu iti vei mai aminti de unde ai plecat si unde ai vrut sa ajungi. Lucrurile nespuse la timpul lor,considera ca s-au evaporat. Considera-le trecut si da-le uitarii.
Sper ca nu am fost prea ambigua cu raspunsul meu,sper ca am punctat suficient de bine lucrurile esentiale si sper din tot sufletul sa fi gasit raspunsul pe care il cautai.

%d bloggers like this: