Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Capitolul 7

O noua zi de munca insemna pentru Denisa un nou prilej de a se intalni cu Claudiu. Nu stia exact de ce gandul ii statea doar la el si nu la Adrian. Stia ca trebuia sa ia rapid o decizie,dar nu putea. Nu se putea decide ce isi doreste de fapt. Pe Adrian simtea ca il iubeste, insa mai avea de coborat bariere pana sa ajunga la inima lui, pe cand Claudiu era atractia in persoana, era un baiat frumos-inalt,cu ochi mari,caprui, care insa nu se comparau cu ochii verzi ai lui Adrian,dar ochii aceia caprui o priveau intr-un mod in care nimeni altcineva nu o privise pana atunci.I-ar fi placut mai degraba sa il poata vedea ca pe un bun prieten si atat,insa, in compania lui, cand ii vorbea atat de frumos si se apropia de ea, Claudiu a se transforma pentru Denisa in pacat.
-Buna dimineața,Denisa!-o trezi Claudiu din visare.
-Buna!Hey, cum esti? Pregatit pentru o noua saptamana de munca grea?
-Bineinteles! Dupa asa weekend frumos….
Hmmm,oare vorbea despre iesirea in club sau despre ea…?
Nu s-au mai vazut apoi toata ziua. Ea se ingropase cumva in ecranul laptopului sa scape de gandurile ce nu ii dadeau pace. Adrian o sunase de vreo doua ori si,in mod neasteptat, Denisa nu i-a raspuns. Tarziu,cand a ajuns acasa, iar acesta a sunat-o a treia oara, i-a raspuns putin emotionata:
-Buna iubitule.
-Buna. Ocupata astazi? Te-am mai sunat,dar nu ai raspuns.
-Da,imi pare rau,dar am avut o sedinta lunga si nu am putut vorbi. Tu cum esti? Ai terminat treaba pentru astazi?
-Am terminat-o de ieri,așa cum mi-am propus, iar astazi am scapat devreme de la servici. Ma gandeam sa ne vedem putin. Mi-e dor de tine.
-Si mie imi este dor de tine,insa,ai putea veni la mine? Este destul de frig afara si am venit infrigurata de la munca,am bea un ceai impreuna si ne-am uita la un film.
-Da, ma multumesc si cu un ceai si un film,doar sa fim impreuna.
-Te astept atunci.
Denisa nu se simtea prea bine intr-adevar, insa nu ii era nicidecum frig, stia prea bine ca era chinuita de sentimentul de vina. Nu ii stătea mintea la nimic altceva.Luase hotararea sa nu ii spuna nimic lui Adrian. Stia ca urmeaza petrecerea de sfarsit de an a firmei si cumva, nu isi dorea sa mearga cu Adrian, ci sa fie doar cu colegii ei…adica mai ales în compania lui Claudiu. Se simtea minunat in compania iubitului ei,insa doar cand erau singuri,doar ei doi. Nu se simtea pregatita sa il expuna la munca,in fața colegilor,mai ales in fata lui Claudiu. Se cunoscusera intr-adevar intr-un club,dar nu aveau prieteni comuni,nu iesisera împreună cu un grup de prieteni niciodata. Nu stia cum sa ii spuna si asta o macina grozav.

Adrian se pare ca intuise cumva in acea seara gandurile Denisei pentru ca a deschis chiar el discutia despre petrecerea de final de an:
-Stii, iubito, vineri voi avea petrecerea firmei. Ma gandeam sa nici nu ma duc.
-Cum sa lipsesti de la petrecere? De ce?
-Pai nu am reusit sa iti fac cunostinta cu colegii mei si cred ca te-ai simti stinghera printre ei la petrecere. M-am gandit ca anul asta pot sari peste petrecere pentru tine.
-Pai atunci mergem singuri. Si eu am tot vineri petrecerea si daca am merge impreuna,ar trebui sa lipsim la una dintre ele. Nu ar fi corect sa alegem la care sa mergem.
-Nu te superi?
-Nu,acum ma inteleg foarte bine cu o parte din colegii mei, asa ca ma voi distra cu ei. Avem destui ani inainte sa mergem impreuna la petreceri.
-Asa este iubito. Stii, daca tot am ajuns la subiectul sarbatori, ce faci de Craciun?
-Voi pleca acasa,la ai mei. Mereu am facut Craciunul cu ei! Vrei sa mergem impreuna?
-Nu,eu voi sta cu Laura. Este destul de trista inca,dupa despartirea de iubitul ei si chiar am discutat cu ea si nu vrea sa mearga nicaieri, asa ca voi ramane cu ea,acasa.
-Cred ca ar trebui intr-o seara sa o luam pe sus pe Laura,sa o scoatem in oras si sa ii gasim un iubit. Nu poate sa sufere asa,la infinit. Asa o sa facem!
-Sunt convins ca Laurei o sa ii prinda bine aceasta energie frumoasa a ta,insa acum mai are nevoie de putin timp de vindecare.
-Sigur,avem timp.

Denisa se simtea putin mai bine acum,dupa discutia avuta cu Adrian. Seara a fost liniștitoare pentru Denisa,care era multumita ca reusise sa isi ia gandul de la sarutul cu Claudiu.

Restul saptamanii a decurs bine pentru Denisa. A incercat sa isi tina in frau trairile visavis de colegul ei si a refuzat doua zile invitatia la masa a Mariei,insa pe cat de hotarata era sa se tina deoparte de acesta,pe atat isi dorea sa petreaca mai mult timp cu el,asa ca atunci cand se facu ora pranzului in acea zi, aproape ca nici nu o lasa pe Maria sa termine ce avea de spus ca isi si lua haina din cuier gata să plece la masa cu acestia. Claudiu a zambit multumit si au plecat spre restaurant.

Era deja foarte frig afara,iar ei, careia nu-i placea iarna decat in perioada Craciunului cand in general era plecata la parintii ei acasa,unde era cald si era rasfatata mereu cu bunatati,iar atmosfera Craciunului capata sens, ii era mereu frig.Cauta sa se zgribuleasca in haina ei prea subtire pentru vremea aspra de afara,spre amuzamentul lui Claudiu.
-Ce zici, Denisa, anul acesta renuntam la “Secret Santa” si strangem toti bani sa iti cumparam o geaca adevarata de iarna? O apostrofa in gluma Claudiu.
-Hmmm,mie nu imi place iarna, de asta nu am haine groase. Chiar daca as primi,tot nu as purta.
-Pai iti place la munte am vazut. La munte este frig. Nu vrem sa ingheti, ce ne facem fara tine? Esti un om de baza pentru revista.
-Da,imi place muntele,chiar si iarna imi place muntele,dar vazut de la caldura.Organizam Secret Santa la munca?
-Da,ii spuse Maria. In fiecare an pana acum trageam deja biletele,numai ca anul acesta ne-am luat cu treaba si am uitat complet. Ne-am amintit ieri,dar cum nu a fost toata lumea prezenta,vom trage biletelele astazi cand ne intoarcem de la masa. Eu anul trecut spre exemplu,am primit o cana frumoasa de Craciun,nicidecum o geaca, desi imi doream una. Cine stie,poate esti tu mai norocoasa.
Au ras toti cu pofta chiar si Denisa,care spera din tot sufletul ca nimeni sa nu afle de sarutul dintre ea si Claudiu sau de privirile pe care cei doi si le aruncau cateodata,pe furis. Era greu sa pastreze aparentele la munca,dar ea nu dorea sa dea nimanui de banuit ca intre ei doi ar putea fi altceva decat o frumoasa prietenie intre colegi.
Ajunsi inapoi la munca, si-a scris fiecare numele pe cate un biletel, le-au amestecat bine,apoi au extras cate un bilet. Denisa s-a uitat putin emotionata la numele scris in bilet si a zambit.

Seara,târziu primeste un mesaj:
“Pot sa iti cumpar un pulover macar? Ma inebunesti cu bluzele tale subtiri….”
Zambeste de-a binelea la vederea lui,dar hotaraste sa nu ii raspunda lui Claudiu.
“Bine, o sa iti cumpar o pereche de ochelari de soare atunci,la tine in suflet stiu ca mereu este soare.”
Nici de data aceasta nu ii raspunde.

Care erau sansele ca ea sa extraga din bolul acela numele lui Claudiu,iar Claudiu numele ei?-se gandi ea inainte sa se bage la somn, amuzata de glumele lui si totodata speriata de gandurile care nu ii dadeau pace.

Hotarase pentru a doua zi sa mearga sa isi cumpere o rochie pentru petrecerea de Craciun. Il intrebase deja pe Adrian daca vrea sa o insoteasca,dar acesta se eschivase elegant,asa ca o intreba pe Maria care accepta imediat bucuroasa. Dupa munca plecara amandoua prin magazine. Era una din marile lor pasiuni comune.
-Maria, tu de cat timp lucrezi pentru revista?
-Anul acesta s-au facut trei ani, de ce?
-Ma gandeam, va cunoasteti foarte bine tu si baietii.Sunteti mereu împreună.
-Da, noi suntem cei mai vechi din gasca de la revista,de asta ne cunoastem atat de bine si iesim mereu. Restul s-au tot schimbat, au venit si au plecat,iar noi am obosit sa legam prietenii,iar dupa un timp sa plece. Cu tine,insa, am simtit ceva special. Te-am placut din prima. In plus, Robert ne-a vorbit foarte frumos despre tine asa ca am incercat sa ne imprietenim. Am vrut sa renuntam insa,cand am vazut ca nu acceptai sa iesi niciodata cu noi,insa tocmai cand am vrut sa renuntam,ai venit tu la noi.
-Ma bucur mult ca ne-am imprietenit,Maria. Pana sa va am pe voi, nu stiam cata nevoie am de prieteni in viata mea.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………

%d bloggers like this: