Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

In postarea de astăzi sper sa reușesc să redau exact ceea ce îmi doresc eu de la noul capitol pe care l-am deschis în viața mea. Așa cum am mai spus,putina lume a știut că sunt pasionată de scris, de cuvinte, de trairi, de clipe,aceasta parte din mine pe care prea mult timp am tinut-o ascunsa si careia nu i-am dat credibilitate.
Probabil lumea care mă cunoaște se întreabă firesc: “ce o fi apucat-o și pe asta?”,iar cei care nu mă cunosc se întreabă probabil ce as putea eu sa scriu sau sa exprim, mai bine spus, atât de nou,atât de frumos, atât de unic încât să merit să mă citească….corect.

Lucrul care pe mine mă diferențiază de restul oamenilor care scriu este chiar unicitatea mea-care se recunoaste in felul meu de a scrie,de a simti, de a transmite si a transpune lucrurile despre care scriu. Ea este cartea mea de vizita. Fiecare om are “acel ceva” al lui, personal, care poate atrage,sau din contra poate provoca indiferenta.
Ceea ce am invatat eu de-a lungul timpului este ca degeaba faci trei tumbe si o pirueta ca tot nu o sa fii pe placul tuturor. Nu este omenesc posibil sa multumesti pe toata lumea, indiferent cat de bun ai fi in nisa ta. Drept urmare,aleg sa ma adresez fix oamenilor care se identifica cu mine,in ceea ce scriu sau in viata de zi cu zi,in preocuparile mele,hobby-uri si asa mai departe, iar celorlalti le cer scuze de pe acum daca, cumva, o sa ii fac sa isi piarda timpul citind niste randuri goale,de altfel, extrem de personale pentru mine.
Mie mi se pare un lucru extraordinar cum aceasta tehnologie si mediul online implicit, au reusit sa stranga laolalta, intr-un singur loc, oameni de pretutindeni, cu pasiuni si trairi asemanatoare.
Acum ceva timp,cand nici prin cap nu imi trecuse sa ma apuc sa imi expun gandurile public, am gasit pe o retea de socializare o tipa misto tare. Nu este romanca,este grecoaica si va dati seama ca nu prea inteleg nimic din ce scrie ea,unele postari le-am tradus insa,greoi. Cu toate acestea o urmaresc cu drag si acum,ii urmaresc pozele si iubesc energia pe care acestea mi-o dau. Am fost foarte fericita cand am gasit-o si nu m-am bucurat pentru a o copia,sau imita sau sa o invidia, m-am bucurat sa dau de ea,pur si simplu, sa o cunosc. Mi-a dat o energie frumoasa,pe care si eu imi doresc sa o transmit cuiva,la un moment dat. Daca voi reusi,fie si unui singur om dintre toti, sa transmit ceea ce eu am simtit atunci,va spun sincer ca ma declar multumita si toata munca mea de pana acum si de acum inainte nu este in zadar,caci sa stiti, nu e usor lucru ceea ce noi incercam sa va transmitem voua in cuvinte,ceea ce sta in spatele fiecarui articol,fiecarei stari,fiecarei poze. Nu e usor si cu toate acestea este al naibii de frumos!
Visul meu este sa imi vad numele scris pe o carte. O carte scrisa de mine. Stiu ca am spus ca nu e bine sa iti manifesti dorintele in fata celorlalti, insa fac o exceptie pentru aceasta dorinta si imi pun iar increderea in bunatatea gandurilor oamenilor. Asta….si faptul ca stiu prea bine ca realizarea ei sta in mainile mele si atat. Putem sa ii spunem si altfel decat dorinta, putem sa o numim promisiune. Ciudat si frumos este jocul acesta al cuvintelor,nu-i asa? Fascinant!
Nu am pretins,si nici nu o voi face vreodata, ca sunt cea mai buna sau cea mai talentata, dar, consider ca este destul loc sub soare pentru fiecare dintre noi deci nu vad de ce nu s-ar gasi loc si pentru mine sa imi scriu povestile,trairile,experientele si nu vad de ce ar incomoda asta pe cineva. Din contra,ar trebui sa inspire pe fiecare din cei care au un vis al lor pus deoparte,sa si-l implineasca.
In masura in care m-am priceput si ma pricep,singura, cu aceste doua manute din dotare, mi-am creat un loc al meu, unic si foarte personal,aceasta pagina, unde simt ca am ceva de spus,ceva de scris,ceva de raspuns oamenilor care se identifica cu o parte din mine,cu incercarile,trairile mele, cu implinirile sau bucuriile de zi cu zi. Voi continua sa scriu atata timp cat voi simti ca am ceva de spus si tot atata timp cat voi simti jocul acesta al cuvintelor in mintea mea. Nu ma voi opri nici o clipa sa ma gandesc ca deranjez pe cineva cu scrisul meu,sau ca nu sunt de acord cu anumite lucruri,dar din simpatie pentru cineva, voi ocoli ceea ce am de spus. Cei ce ma cunosc stiu foarte bine ca oricat m-as pricepe sa imbrac frumos cuvintele,nu le pot imbraca cu minciuni,nu-mi plac.
Sper sa fi cuprins in linii mari obiectivele etapei aceasteia minunate din viata mea, sper sa va fi lamurit raspunsurile mele,sper sa va fi inspirat sa nu mai amanati lucrurile pe care le amanati de atata timp si sa fiti convinsi ca cel mai bun moment pentru voi, este acum…

%d bloggers like this: