Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Astazi vom vorbi despre frici. Despre fricile de tot soiul care ne gestioneaza actiunile si ne limiteaza de la a face ceea ce ne dorim.

Da, fricile sunt de multe feluri, de la frica de inaltime, de zbor, pana la frica de a vorbi in public,frica de abandon, frica de nu fi penibil……
Despre cea de-a doua categorie voi vorbi eu astazi, caci pe primele nu stiu sa le rezolv. Mi-e o frica teribila de caini,desi nu am fost muscata niciodata, mi-e uneori frica de intuneric, mai ar fi frica de sobolani, gandaci si alte asemenea vietuitoare…incerc sa le controlez insa,sa vorbesc mereu cu mine si sa imi spun ca atata timp cat nu ma isterizez si nu le dau amploare, raman doar frici ce pot fi depasite usor.
Frica de lucruri mai putin fizice insa, din punctul meu de vedere, se poate vindeca. Orice frica. Exista psihologi care trateaza frica. Ce inseamna asta? Va spun eu: inseamna ca discutand despre ea, descoperind momentul care a declansat aceasta stare si fortand putin limitele, o putem depasi. Pana la a apela la un psholog insa,eu cred ca mintea noastra este elementul cheie. Mintea este cea mai buna arma din dotare.
Eu spre exemplu,am aceasta frica de a nu fi abandonata. Nu am stiut dintotdeauna despre ea,insa am descoperit-o, mi-am explicat-o, stiu de unde a plecat ,traiesc cu ea,dar nu o las nici o clipa sa imi controleze actiunile. A fost o vreme,cand din teama aceasta de a nu fi respinsa, de a nu fi abandonata si de a nu suferi m-am inchis fata de cei din jurul meu si, precum as fi avut un scut, am inceput sa resping chiar eu oamenii, sa ii tin la distanta crezand ca asta e cea mai buna metoda pentru a ma apara-respingand. Intr-un final tot am ajuns sa sufar,caci eram singura, nesigura pe mine, cu mintea plina de scenarii fel de fel despre cum oamenii din jur m-ar putea rani. Am decis ca este timpul sa schimb ceva la mine in primul rand, si a functionat. Schimbandu-mi gandirea,neincrederea,nefericirea,frica ,inlaturand scutul, oamenii au inceput sa se apropie,sa se deschida, sa ma cunoasca si sa ma aprecieze. Nu spun ca a fost usor,caci nici o schimbare nu este usoara, dar se produce in timp, zi de zi lucrand la tine….acceptand si schimband….
Cunosc oameni cu frica de iubire: au fost raniti atat de tare-pur si simplu intr-o zi oarecare, viata lor si-a pus spate tot ce traisera impreuna pana atunci si a plecat mai departe. Frica de iubire de atunci inainte si-a pus amprenta pe chipul lor,pe inima,pe indrederea ce o aveau, insa au reusit sa se vindece usor-usor, de spaima de a nu fi dezamagiti din nou,iar astazi,chipurile lor zambesc din nou fericite,langa alti oameni ce au fost capabili sa le vindece frica
Frica de a nu gresi este o alta frica comuna a oameilor. Frica aceasta de esec este cea care de multe ori,de prea multe ori, ne tine departe de reusita. Asa cum se spune ca, pentru a castiga trebuie sa joci, asa si cu reusita: pentru a reusi,trebuie sa risti.
Prea multi oameni se dau batuti din cauza acestei frici. De fapt eu cred ca totul se traduce prin neincredere in sine. Daca ai stii de la bun inceput ca esti capabil sa duci la bun sfarsit un lucru pe care doresti sa il realizezi, ai porni la drum? Daca ai avea aceasta siguranta sa spunem de 90%…? Ai porni,bun!
Monteaza-ti in minte,atunci acest gand si vei reusi. Crede in tine,crede in visul tau. Gandeste pozitiv, du-ti visul cat mai departe. Sunt oameni care au reusit sa faca din doua bete,un palat….cine spune ca tu nu poti? Cine traseaza aceasta bariera imaginara intre cel care a putut, dar a avut un context favorabil, iar tu nu poti? Creaza-ti singur contextul, creaza-ti drumul. Frica este o scuze ce sta in calea fericirii si a indeplinirii visului tau.
Frica de penibil si nevoia continua a oamenilor de validare a tinut prea mult timp in loc prea multe vise si destine. Le-a redus, le-minimalizat,spuneti-i cum vreti voi, doar promiteti-mi ca va veti gandi serios la acest aspect. Daca vi s-a dat un vis eu consider ca vi s-a dat si puterea de a lupta pentru el,de a-l duce la indeplinire.
Lumea…ce va spune lumea…lumea din din jur poate sa rada, se poate indoi de tine, poate incerca sa iti taie aripile insa, daca tu excluzi din principiu varianta de a te da batut,ia sa vedem, lumea va mai rade oare de visul tau atunci cand acesta va fi realizat???
Frica nu este dușmanul nostru daca știm să o controlam. De multe ori noi suntem proprii noștri dușmani pentru că ne lăsăm ademeniți pe calea cea sigura,fara riscuri,dar și fără satisfactii.
Ca sa raspund punctual la o intrebare ce mi-a fost adresata,va voi povesti ca eu, cu ani in urma eram o timida. Nu reuseam, din cauza emotiilor de multe ori nici sa leg o fraza corect gramatical, de acolo am pornit. Cu timpul insa si prin prisma meseriei, am inceput usor usor sa renunt la aceasta timiditate a mea si sa dau ocazia oamenilor sa ma cunoasca. La inceput am fost o buna ascultatoare pentru ca mai apoi sa las cuvintele sa curga, apoi a fost din ce in ce mai usor sa vorbesc despre mine,despre preocupari, despre lucruri ce le descopeream comune cu alte persoane, fie ele bune sau rele. Cu timpul, lucrurile despre care imi era la inceput greu sa vorbesc s-au transformat in siruri intregi de povestiri si de povesti,uneori poate chiar romane. Am ajuns intr-un punct in care nu mai am nevoie de validarea oamenilor din jur. Stiu cine sunt, stiu si cine am fost, stiu ce imi doresc si nu imi este frica de esec. Nu imi este frica nici de necunoscut,nici de penibil, nu mi-e frica nici de zbor,asa ca ma simt pregatita sa-mi inalt aripile cat mai sus si sa vad ce lucruri minunate imi rezeva viitorul.

%d bloggers like this: