Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Astazi voi vorbi despre alegeri…..pare intortocheat acest subiect asa ca voi incerca sa-l deznod putin, doar puțin, suficient cat sa ating niste subiecte pricipale, care ne preocupa pe multi dintre noi in viata de zi cu zi.
Una dintre alegerile foarte importante in viata o reprezinta chiar alegerea partenerului de viata.
Cum am stiut eu ca sotul meu este “alesul”? Hmmm…..am stiut! Stiu, suna a cliseu,dar asa a fost!

Cand iti gasesti jumatatea, stii… De asta va sfatuiesc sa nu stati sa pierdeti timp din viata voastra in relatii toxice, pentru ca, daca ar fi fost “alesul”, nu ati fi avut nici o clipa indoieli.

O sa va povestesc,pe scurt, o parte dintr-o experienta de viata ce am trait-o apoi revin cu explicatii:

Ca orice fata, la un moment dat m-am indragostit si eu. O dragoste nebuna, scanteietoare, ce ma ridicase mai mult că sigur cu picioarele de pe pamant si ma dusese undeva pe un norisor pufos.

De acolo,de la inaltimea aceea, nu se vedea foarte bine realitatea. Cei dragi mie au incercat sa ma faca sa cobor, sa ma roage, sa imi spuna ca lucrurile jos, in realitatea de unde eu zburasem, se vedeau cu totul altfel. In zadar! Incapatanarea mea, nu a cunoscut limite. Acum poate că este puțin cam sifonata,a dat de multe ori cu capul de ziduri,dar atunci,nu cunoștea limite.

O vreme mi-a fost foarte bine pe norisorul meu pufos,insa, mai tarziu, am inceput sa constat ca aflandu-ma la inaltimea aceea, eram tot mai singura. Mi se facuse dor…
Am fost o vreme,prea mandra sa recunosc,dar, apoi, desi aveam ce mi-am dorit, norisorul a inceput sa se subțieze tot mai tare pana cand mă aflam în pericol sa dispară complet. Inainte sa dispara, am fost nevoita sa il rog sa ma coboare el,încet,către lumea mea,caci altfel,riscam sa ma lovesc grav in cadere. Revenind la lumea de jos,Realitatea, mi-am dat seama cate mi-au lipsit: familia,prietenii, visele mele,lucrurile atat de dragi….imi lipsisera atata timp….
Deci, da, sunt perfect capabila sa cred ca exista indragosteala aceea care te ameteste si care nu te lasa sa vezi realitatea, sunt perfect capabila sa cred ca te-ai indragostit atat de tare incat intr-o zi ai hotarat sa lasi totul in urma si sa iti urmezi inima,dar nu o sa te cred cand o sa imi spui, ca peste un timp,cand ameteala aceea a incetat, caci se evapora la un moment dat, nu ti-ai dat seama ca povestea ta ori mergea spre mai bine ori spre mai rau. Nu exista cale de mijloc aici. Eu asa am aflat.
Eu si cu sotul meu avem o relatie frumoasa bazata pe comunicare. Asa am ajuns ca dupa foarte putin timp de cand ne cunosteam,sa am impresia ca il cunosc de o viata. Curand mi-am dat seama ca orice imi este dat sa traiesc pe lumea asta vreau sa traiesc doar alaturi de el-fie bine, fie rau.Orice lucru mi s-ar intampla, nu exista alt om cu care sa vreau sa-l impart decat cu el.Cand am vazut cata iubire pune in tot ceea ce face, cata rabdare, cata pasiune,am stiut ca el este “alesul”. In prezenta lui pot fi eu insami si atunci cand mi-e dor de copilarie si am chef de joaca, si atunci cand sunt isterica. Ma iubeste la fel. Ma suporta oricum as fi maine…si eu pe el….

Ceea ce am vrut eu sa subliniez este că există o linie foarte fina între acea dragoste care te face confuză și iubirea adevărată. Poți alege sa ignori acea linie fina,chiar daca o cunoști, sau poți alege sa cauți mai departe. Alegerea îți aparține…

Ceea ce mai vreau sa spun, este că noi,femeile,uneori avem darul acela de a ne pierde în fața iubirii și a zbura spre norul pufos. Oamenii din jur,însă,cei care rămân cu picioarele pe pământ,ne pot fi cei mai buni ghizi în acele momente. Ne pot îndruma sa ne urmam norul sau din contra,ne pot ajuta sa coboram la timp. Trebuie doar sa fim atenți. Eu nu am fost. . .

Alegerile uneori pot fi dure-ne pot zdruncina, ne pot rani, ne pot schimba….nu mereu le vom face pe cele mai bune si nu mereu vom vedea imediat schimbarile, chiar daca am facut alegerea buna….necesita timp,necesita rabdare…..
Alegerile cele mai grele sunt cele pe care de multe ori suntem constransi sa le facem, in momente in care alta solutie nu mai gasim…insa alegerile le gasim la tot pasul. Intreaga noastra viata este alcatuita din alegeri. De la alegerea hainelor de zi cu zi pana la alegerea mancarii, a casei, a masinii….
Mie nu imi este frica sa fac alegeri,desi nu mereu le-am facut pe cele mai bune. Noi insine suntem suma alegerilor noastre de zi cu zi asa ca nu avem de ce sa ne fie frica sa le facem.
Sa nu uiti ca atunci cand ai de facut o alegere si nu o faci,insasi aceasta neîndeplinire a ei este o alegere…

%d bloggers like this: