Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

CAPITOLUL 9

Intoarsa la munca,Denisa simtea ca lucrurile incepeau sa reintre in normal. Incerca sa nu se mai gandeasca la acea seara cu Claudiu. Vroia doar sa treaca aceste doua zile de munca, sa poata pleca la parintii ei,iar acolo sa isi limpezeasca gandurile,departe de toti.

Nu era prea mult de munca la revista zilele acelea, asa ca lumea era mult mai relaxata si zambitoare decat de obicei.
Il zari pe Claudiu cu coada ochiului si nu ii venea sa creada. Era imbracat festiv, in puloverul daruit de ea.
-Nu prea ai avut inspiratie la haine pe ziua de astazi,nu?
-Ba, eu chiar am avut, ce moment mai bun puteam sa aleg sa port acest frumos pulover???! Tu insa,vad ca nu renunti la tricourile tale plicticoase nici in toiul iernii.
-Spre apararea mea,mi-am cumparat o geaca noua, foarte groasa.
-Inseamna ca mergi cu noi la munte? Pentru Bucuresti stiu ca nu iti trebuie.
-Chiar imi trebuia.
Incerca sa evite subiectul “Sinaia” cat de mult putea, insa cand s-au strans la masa, la pranz,toata lumea discuta despre plecare. Maria si Mihai, hotarasera ca este timpul sa ii lege mai mult decat o simpla prietenie si din seara petrecerii erau de nedespartit,iar Claudiu, care, daca Denisa nu se hotara sa mearga, era singur, mai chemase cativa prieteni la munte. De fapt chemase inca doua prietene bune ale lui si un baiat, gasca cu care iesise atata timp pana sa se angajeze la revista, iar apoi au fost nevoiti sa rupa legatura, din cauza timpului care nu ii mai permitea sa iasa cu ei. Se regasisera de ceva timp insa, pe Facebook si a considerat ca aceasta plecare este un prilej tocmai bun sa reia o veche prietenie. Cand a auzit de venirea celor trei,Denisa s-a infuriat ca si cand ar fi fost tradata si oricine incerca sa vorbeasca cu ea, isi dadea seama repede ca ceva o deranjase.
-Denisa,chiar nu vrei sa mergi si tu cu noi? Poti veni si cu Adrian,daca asta este problema. O asigura Maria.
-Da, doar ca, acum ca Maria si Mihai vor lua dormitorul matrimonial si s-ar putea sa trebuiasca sa dormim la comun-Spuse Claudiu.
-Cred ca asta nu e o problema pentru tine si prietenele tale-Spuse scoasa din sarite Denisa.
-Da, sa stii ca aici ai dreptate. In anii studentiei cel putin, am dormit toti patru inghesuiti prin multe paturi, daca la asta te referi. Altceva intre noi nu a fost niciodata.
Maria a simtit la timp ca intepaturile dintre cei doi se puteau transforma intr-o cearta,desi nu prea intelegea motivul,dar a intervenit la timp pentru a-i linisti.
-Haideti sa terminam masa si sa mergem inapoi, ca in curand o sa ne bage Robert in concediu fara plata.

Denisa a apucat sa vorbeasca cu Adrian chiar inainte sa plece spre gara. Ii parea din ce in ce mai preocupat de ceva,iar ea nu credea ca este vorba de munca asa cum incerca sa o linisteasca el. Nu reusisera sa se mai vada din seara in care au iesit la film,dar Denisa parea deja ca se obisnuieste cu absentele lui si ca se consoleaza cumva cu prezenta constanta a lui Claudiu in viata ei. Nu ii era pe plac absolut deloc venirea celor doua prietene la munte si era din ce in ce mai hotarata sa nu se duca cu ei de Revelion,desi o parte din ea isi dorea acest lucru.
In tren, cu greu a gasit un loc,pe hol, inghesuita pe bagaje. Abia astepta sa isi revada mama pe care nu o mai vazuse de dinainte sa se angajeze la revista. Ce repede a trecut timpul!
Ajunsa acasa, la ai ei, a avut parte de o intampinare calduroasa care a facut-o sa isi dea seama si mai mult cat i-au lipsit imbratisarile mamei ei,ale tatalui, casa in care a crescut,locurile. Desi trecuse atata timp de cand ea venise in Bucuresti,totul ramasese la fel acolo. Pana si lucrurile ei erau la fel cum le lasase ea,in graba, ultima oara cand fusese in vizita acasa. Au stat toti trei la povesti pana tarziu. Denisa le-a povestit incantata despre locul ei de munca,despre colegii ei cu care se intelegea atat de bine,chiar le-a povestit si despre invitatia acestora la munte.
Cand a ajuns insa la subiectul Adrian,a ezitat putin. Nici nu stia ce sa le zica prea multe,pentru ca nici macar ea nu stia multe despre viata lui. Le-a spus ca ar fi vrut sa o insoteasca,dar problemele pe care sora lui le-a avut in ultimul timp nu l-au lasat sa lipseasca de langa ea.
-Pacat-spuse mama Denisei. Trebuia sa o fi adus si pe ea aici si in cateva zile cu noi,uita toata tristetea.
-Stiu,mama,dar Adrian si sora lui nu sunt niste oameni asa deschisi,ca noi. Mie mi-a luat mult timp sa ajung sa il cunosc si nici acum parca nu simt ca il cunosc in totalitate. Stii,parca ar avea ceva de ascuns,asa ma simt de multe ori cand il intreb ceva.
-Esti fericita cu el, Denisa?
-Sunt mama,chiar sunt, dar nu asa cum ma face Claudiu sa ma simt….tie pot sa iti spun tot. Stiu ca nu ma vei judeca….
Denisa i-a povestit atunci totul mamei sale. I-a povestit in amanunt ceea ce a trait ea de cand se angajase la revista si pana in prezent, dar cel mai mult i-a povestit despre Adrian. Cum a inceput totul,povestea lor,indoielile ei, neincrederea,cum a aparut Claudiu in viata ei si cum acesta i-a dat viata peste cap.
Mama ei a ascultat-o cu blandete, asa cum o stia Denisa, cum fusese mereu pentru ea-un bun ascultator si sfatuitor apoi i-a spus:
-Orice te-as sfatui eu,tu stii prea bine ca decizia sta in inima ta. Eu nu pot sa iti spun ce e bine si ce e rau,pentru ca nu eu am trait,doar tu stii foarte bine inauntrul tau ce simti cu adevarat. Sfatul meu este sa iti asculti inima,chiar daca aceasta te indeamna sa faci altceva decat iti spune mintea.

In noaptea aceea a adormit putin mai usurata pentru ca a reusit sa scape de povara lucrurilor pe care le simtise si le facuse atata timp. Se simtea usurata pentru ca a putut impartasi sentimentele ei cuiva care nu o judeca si nu incerca sa o influenteze,care, inainte de orice,ii vroia binele.
A doua zi dimineata era Craciunul. Era atat de fericita pentru ca a putut sa fie acasa, cu ai ei. Au desfacut cadourile,au cantat colinde, au stat la masa impreuna si au depanat amintiri.
Denisa astepta un semn de la Adrian,insa pe acesta se pare ca nu il cuprinsese deloc aceasta magie a sarbatorilor,caci nu a dat nici un semn de cand Denisa ajunsese la ai ei. Mama sa a vazut-o putin distrata si a sfatuit-o sa nu mai astepte de la altii sa faca lucruri pe care acestia nu le simt. Daca vrea sa vorbeasca cu Adrian,mai bine il suna ea.
Denisa a pus mana pe telefon si l-a sunat:
-Alo, buna iubitule. Craciun fericit!
-Buna,pe cine cauti? Cred ca ai gresit numarul.
-Laura,tu esti? Buna!
-Da,eu sunt. Ma cunosti?
-Da,mi-a povestit Adrian despre tine. Mi-l poti da putin la telefon?
-Adrian nu poate vorbi acum. Cauta-l mai tarziu. Sigur o sa te lamureasca el de ce.
Denisa era incurcata. Nu intelegea de ce ii vorbea Laura asa. Din spusele lui Adrian,Laura era o persoana foarte draguta,dar ei nu i s-a parut draguta deloc. I-a inchis telefonul in nas. Cu ce oare trebuie sa o lamureasca Adrian? Offff, nimic nu putea fi simplu in viata ei…..
Intoarsa la masa si mai abatuta decat inainte de acel telefon mama Denisei incerca sa o inveseleasca:
-Deni, ce ar fi, draga mea,daca totusi ai pleca si tu cateva zile la munte cu prietenii tai? Nu va fi acolo doar Claudiu. Oricum va vedeti mereu la birou, nu e o situatie atat de incomoda. Ai spus ca te intelegi bine cu Maria,de ce nu o suni? Poate ca ti-ar prinde mai bine sa fi cu ei cateva zile. Ti-ai mai lua gandul de la ale tale. Nu cred sa obtii vreo lamurire stand aici cu noi.
-Nu va suparati ca nu stau cu voi de Revelion? Pentru asta mi-am luat doua zile de concediu,sa pot sta mai mult cu voi,nu v-am vazut de atata timp.
-Draga mea, nu ne suparam. Noi ne bucuram ca am facut impreuna Craciunul, dar de Revelion trebuie sa fii cu prietenii tai nu cu noi. Haide, sun-o,o sa vezi ca te vei inveseli indata!
Pune mana pe telefon repede ca si cand ar vrea sa nu piarda sansa aceasta si o suna repede pe Maria:
-Craciun fericit,colega!
-Denisa,chiar mai devreme vorbeam despre tine, ne-ar fi placut sa petrecem sarbatorile cu totii,iar tu nu vrei nici macar de Anul Nou sa fii cu noi.
-Sunteti toti acolo?
-Da, am terminat cu mesele imbelsugate si acum am mers putin la patinuar sa ne dezmortim.
-Mi-as fi dorit sa merg si eu cu voi la patinuar.
-Hmmmm,am auzit ca este si in Sinaia unul.Mai ai o sansa.
-Pai chiar ma gandeam sa profit de sansa asta. Ce spui?
-Suuuuuuper, o sa fie minunat!Claudiu spune sa nu uiti puloverul de la el, nu o sa iti ajunga tricourile tale acolo. Noi vom ajunge pe 30 acolo. Robert a spus ca nu se poate lipsi de noi inainte de 30.
-Bine ca pe mine m-a lasat sa plec. Ce rea sunt. Ne vedem pe 3o atunci. Abia astept sa va vad. Sa nu uitati patinele.
Mama Denisei a avut dreptate. Aceasta s-a inveselit imediat ce a vorbit cu Maria. Era toata un zambet,radia, aproape ca uitase de apelul ciudat de dinainte.
Abia astepta sa treaca zilele sa poata fi cu ei.
…………………………………………………………….

%d bloggers like this: