Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Capitolul 10

Zilele au trecut parca pe nesimțite iar Denisa era nerăbdătoare să se întâlnească cu prietenii ei.
Nu a dat de Adrian deloc,ba mai mult,acesta avusese telefonul închis în ultimile doua zile. Îl sunase in fiecare zi,iar mesaje,le pierduse numărul.
Cauta să își umple timpul ca sa nu se mai gândească la aceasta parte din viața ei în care nu se simțea împlinită deloc. Nu știa ce va face pe viitor,dar simțea că noul an ce va veni trebuia să îi aducă o schimbare. Gândul că Adrian o punea pe ultimul loc tocmai pe ea,pe cea care îl iubea cu tot sufletul nu ii dădea pace. I-a scris un ultim mesaj,chiar înainte de a se urca in trenul ce avea să o ducă la Sinaia:
Te-am sunat de nenumărate ori. Nu mai știu ce să cred. Nu stiu dacă tu intelegi ce furtună stârnești în mine de fiecare dată când încerc să dau de tine și nu reușesc. Toate indoielile,toate frământările,toate întrebările pe care le-am strâns de când te-am cunoscut,toate mă seacă pe dinăuntru ușor ușor. Am incercat sa îmi ascund îndoielile de tine,sa nu te împovărez,dar am obosit. Simt că lupt singura pentru relația asta și nu mai pot,Adrian. Nu mai vreau. Te iubesc,dar nu pot sa lupt continuu că sa mă simt iubita de către tine. Merit să fiu cu cineva care să aibă timp pentru mine,sa fie fericit să fie cu mine,sa nu mă mintă,să mă pună pe primul loc în viața lui. L-am găsit,Adrian. Și l-am respins. De nenumărate ori,pentru tine. Pentru că eu îmi doream tot ce are el de oferit,dar de la tine. Nu mai pot. Lupta asta pentru tine m-a obosit peste măsură. Vreau sa fac pace cu mine și cu tine și cu tot ceea ce simt in acest inceput de an. Am ales eu pentru noi. Aleg sa fiu libera. Îmi pare rău….Te iubesc!
Denisa s-a eliberat în acest fel de povara ce o apasa de atâta timp. A renunțat la ce ii făcea rău,chiar daca simțea că îl iubea din tot sufletul. Era singurul lucru pe care simțea că îl mai putea face pentru ei doi-sa plece….
Si-ar fi dorit nespus sa poarte această discuție fata in fata,cu el,însă nu putea să înceapă noul an cu aceleași îndoieli și avea de gând să îi ofere lui Claudiu și ei însăși o șansă la fericire.

Și-a luat rămas-bun de la părinții ei și s-a urcat în trenul care spera să o ducă spre un nou inceput. Urma să se întâlnească în gara,la Sinaia cu prietenii ei și cu cei trei prieteni ai lui Claudiu.
Lacrimile care îi curgeau pe obraz știa că sunt in zadar,dar nu le putea opri.Nu vroia sa discute cu nimeni despre motivul lacrimilor ei,așa că ajunsă la Sinaia,a coborât hotărâtă să lase totul deoparte și să se bucure de aceste zile frumoase.
Deși era sfârșit de Decembrie,soarele strălucea pe cer.Era frig,dar razele prietenoase au făcut-o pe Denisa să zâmbească pentru prima oară după câteva zile.
-Ai reușit! Îi strigă Maria.
Cei patru trebuiau să se întâlnească în gara și cu prietenii lui Claudiu,însă aceștia întârziau. Veneau tot de la București,dar veneau cu mașina. Cat aveau de așteptat,cei patru merseră sa bea o cafea in apropierea gării.Maria a văzut-o preocupată și ușor tristă pe Denisa și încercă să o inveseleasca,dar fara succes.
-Ce vreți să facem astăzi?
– Trebuie sa o ducem pe Denisa la patinuar,cum i-am promis-spuse hotărât Claudiu.
-Nu sunt o patinatoare atât de bună,am uitat sa îți precizez asta,s-ar putea sa va distrati pe cinste pe seama mea.
-Nici o problema. De asta suntem aici,sa ne distram.
Când au ajuns și ceilalți trei,au pornit spre cabana unde aveau să își petreacă sfârșitul de an. Fusese a bunicilor lui Mihai. Deși era extrem de veche,aceasta pastra un farmec aparte și oferea o priveliște minunata.
Părinții lui Mihai aveau de gând ca peste ani sa se mute acolo,dar până atunci,nimeni nu se îngrijea de casa. Avea trei camere și o sufragerie destul de mare. Maria a fost fascinata de ea de cum pășise in curte.
-Wowwwww,Mihai, daca știam că ai o casa atât de frumoasă la munte,cred că eram de mai mult timp împreună!
-Nu este inca a mea,iubito,deci daca pentru casa ai vrut să fim împreună,mai bine să îmi spui acum.
Ei doi se șicanaseră de când se cunoscuseră și nu s-au schimbat deloc nici după ce au fost împreună. Era farmecul lor.
Maria și Mihai au urcat la etaj,au inspectat fiecare cameră și și-au ales-o pe cea mai spațioasă și luminoasă dintre toate. Mobila veche din camera îi plăcea la nebunie Mariei,iar patul,și el vechi,pastra amprenta unor vremuri atât de frumoase.
-Noi ne-am ales camera!!!!Nu știu cum vă veți împărți mai departe camerele,dar cu noi nu dormiți!
Denisa habar nu avea cum vor împărți ei celelalte două camere. Nu își pusese problema asta deloc. Mai erau încă cinci: trei fete și doi băieți.
-Pai eu dorm cu fetele,iar Vali va dormi singur,la cum sforăie,eu nu dorm cu el-facu planul Claudiu.
-Ne pare rău să vă dăm peste cap planurile,dar eu și Ana,dormim împreună. A reușit să se obișnuiască de un an cu sforăitul meu-spuse amuzat Vali.
-Wow,Ana. Felicitări! Nu știam despre voi doi. Acum, cu doar două fete,e mai mult loc pentru mine in pat.
-Nu ați luat deloc în calcul canapeaua din sufragerie.Mie îmi convine.Acolo voi dormi-spuse Denisa hotărâtă,spre surprinderea tuturor.
-Asa facem atunci. Nu vrem sa o supărăm pe Denisa. Haideți,sa facem focul că vom îngheța altfel.
Mai târziu, Mihai și Maria împreună cu Vali și Ana au plecat la cumpărături. Claudiu împreună cu cele două fete,Denisa și Irina, au plecat spre patinuar.Irina însă a preferat să se plimbe admirând centrul orașului împodobit de sărbătoare,iar ceilalti doi și-au pus patinele in picioare,alunecând ușor pe gheata,tinandu-se de mana.
-Stii,Denisa,ma bucur că ești aici. Mă bucur că ai acceptat să fii cu noi. Știu că între noi nu poate fi nimic,am înțeles asta,mă retrag,dar ca prieteni,mă bucur foarte mult că suntem împreună. Eu chiar țin la tine,chiar și așa,doar ca prieteni.
Denisei nu ii venea să creadă. Se retrage? Acum???? Claudiu,căruia ea in sinea ei acceptase ideea de a-i oferi o șansa…..?
Au patinat tot restul orei mai mult în liniște,fiecare cu gândurile lui,ascultând muzica din boxele de pe margine și făcând când și când câte o gluma timida. Denisa era decisă să nu spună nimănui despre despărțirea de Adrian,iar Claudiu era mai hotărât ca oricand sa nu mai insiste,căci îi era destul de clar,că orice ar face,Denisa nu va renunța la iubitul ei pentru el.
Ajunși înapoi, băieții s-au îmbrăcat bine și au ieșit în curte să facă un grătar,iar fetele,toate,au rămas în casa sa pregătească masa și să fiarbă vin. Era o atmosfera minunata,de sărbătoare. In casa mirosea a scorțișoară și a vin fiert,iar afara începuse să ningă că în povești,tocmai când băieții terminaseră de încins grătarul.
Au petrecut o primă seara frumoasa, povestind,mâncând,glumind. Și-au făcut planuri pentru a doua zi pe partie și pentru petrecerea din seara de Revelion. Timpul a trecut pe nesimțite și s-a făcut târziu. Au plecat fiecare la culcare,căci a doua zi dis de dimineață vroiau să meargă să schieze.
Denisa,Claudiu și Irina nu schiau. Ei au rămas pe margine,cu câte un ceai fierbinte,stand de vorba. In timp ce Claudiu și Irina depanau amintiri despre anii in care erau de nedespărțit,Denisa se simțea tot mai stingheră. Nu reușea să scape de gândurile referitoare la Adrian,iar acum,cu hotărârea lui Claudiu de a renunța la ea,îi era și mai greu. Era nervoasa și pe frumoasa relație de prietenie între acesta și Irina. Nu ii plăcea că ei doi aveau atâtea lucruri în comun,pentru că știa prea bine că,daca nu ar fi fost Irina,lucrurile între ea și Claudiu ar fi stat cu totul altfel. Când cei patru schiori făceau o pauza și li se alăturau pentru un ceai fierbinte, Denisa avea cu cine sa rada,să vorbească,dar când ramaneau doar ei trei,se simțea exclusă.

La prânz au mers să mănânce in apropierea pârtiei,la căldură,apoi toți au continuat distracție pe partie,cu săniile.
După-amiază, când s-au întors acasă, a început fiecare sa se pregătească de petrecere. Băieții s-au ocupat de muzica,cat fetele s-au aranjat în ținute elegante. Când au coborât în sufragerie,aceștia le-au aplaudat, semn că strădania lor nu a fost in zadar.
Au petrecut frumos sfârșitul de an,cu muzica și dans, jocuri,toți împreună,cu un foc de artificii la miezul nopții, cu șampanie și confetti. Petrecerea s-a terminat dimineață,in zori,când nici unul dintre ei nu mai putea tine ochii deschiși de somn. S-a retras fiecare în camera lui,iar Denisa și-a dat seama că trebuia întâi să facă putina ordine pentru a se putea culca in canapeaua pe care ea și-o alesese singura. Claudiu,care ieșise din camera pentru a bea putina apa,a văzut-o cum se lupta cu masa grea ce era pusă chiar langa canapea și s-a repezit să o ajute.
-Ai putea sa dormi cu noi in camera în noaptea asta.Sau mergi tu și dormi în camera cu Irina și pot dormi eu pe canapea,daca eu sunt problema.
-Nu,in nici un caz nu ești tu problema.Mi-e bine aici,pe canapea.Imediat fac loc și o să adorm.
-Lasa-ma sa te ajut puțin.Macar atat.Stii,vroiam sa te întreb de ieri,dar nu am vrut sa te supar.Tu ești bine? Vrei sa vorbim,s-a întâmplat ceva? Parca nu ești tu. Parca te străduiești prea tare sa razi, sa te simți bine cu noi,dar gândul tău este în alta parte.

Atunci Denisa,obosita sa se mai ascundă,a izbucnit în plâns și a început să îi povestească lui Claudiu tot ce se întâmplase între ea și Adrian.Si-a deschis sufletul în fața lui fără sa ii mai pese de nimic.
Claudiu a ascultat răbdător tot ce a avut aceasta de spus,a imbratisat-o ca și cum ar fi vrut să ii ia asupra lui toată supărarea și s-au întins, imbrățișați pe canapeaua aceea mica,fara sa mai scoată un cuvânt.Au adormit așa,îmbrățișați,mai apropiați ca niciodată…

%d bloggers like this: