Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Capitolul11

Dimineață,primul care s-a trezit, a fost Mihai. Când a coborât la bucătărie să facă cafeaua,a dat cu ochii de cei doi care dormeau imbrățișați. A zâmbit bucuros la gândul că în sfârșit au recunoscut amândoi ceea ce toți bănuiau deja și și-a văzut mai departe de treabă.
Nu a mai durat mult și s-a trezit toată lumea în afara de cei doi care împărțeau canapeaua. S-au trezit și ei într-un final,din cauza chicotelilor Mariei.
-Buna dimineața, porumbeilor. V-a fost frig? Am văzut că ați încercat să vă încălziti unul în brațele celuilalt.
-Buna dimineața și vouă! Spuse Denisa puțin rușinată.
-Sper sa fie cafea și pentru noi. Mirosul ei m-a trezit.
-Este cafea pentru toată lumea,haideți,beți și treziti-va! Ninge ca in povești,vreau pe partie.
Au băut cafeaua și au pornit rapid,fara sa mai facă nici o referire cei doi.
Au petrecut împreună,toți, încă două zile minunate. Ninsoarea fusese din belșug,prilej bun pentru toți să se bată cu bulgari și să se dea cu sania ori să schieze.
Denisa și Claudiu au petrecut restul zilelor la munte mai apropiați ca niciodată, fara sa se ferească să își arate sentimentele in fața celorlalți. Denisa nu se mai simțise niciodată atât de răsfățată,de iubita. Îl privea pe Claudiu și nu ii venea să creadă cata atenție îi acordă și câtă dăruire pune in fiecare gest. Era fericită și această fericire i se citea pe chip. Într-o seară,ieșind cu Maria pe banca pentru a fuma o țigară aceasta i-a spus:
-Pe aceasta Denisa vreau sa o vad mereu. Acesta Denisa care și-a început anul mai fericită ca niciodată în brațele lui Claudiu. Denisa,ești de nerecunoscut. Ce a reușit el să facă în două zile,nu a reușit fostul tau prieten sa îți facă în luni de zile. Nu a reușit să scoată la suprafață nici o clipă acest chip frumos ce strălucește a dragoste. Sa nu ii dai cu piciorul,Denisa. Eu nu știu exact ce este intre tine și băiatul acela. Sper să îmi povestești cândva,când vei fi pregatita. Când ne vom întoarce la București nu vreau sa se schimbe nimic. Te rog. Ramai Denisa pe care am cunoscut-o pe 1 ianuarie.
-Iti promit că vom ieși odată la o cafea împreună,sa povestim,doar noi doua. Îți voi spune tot. Nu vreau să mă mai ascund. Singura mi-am făcut mult rău. Am acceptat prea multe. Nici acum nu sunt sigura ce anume m-a adus aici,dar știu că tot ce trăim,trăim cu un scop. Cat despre Claudiu,daca nu era el,sigur și acum îmi plângeam de milă. Este cea mai buna alegere pe care am făcut-o pentru mine și pentru sufletul meu.
Intorsi înapoi în București, Denisa și Claudiu au revenit la birou mai fericiți că niciodată. Ziua lucrau împreună,iar seara Claudiu de cele mai multe ori rămânea la Denisa.
Ieșeau toți patru la petreceri mondene,in cluburi,la film.Fetelor le plăcea la nebunie sa colinde magazinele împreună. In weekendurile ce au urmat,au plecat des la casa lui Mihai din Sinaia pentru a se bucura de zăpadă. Se înțelegeau foarte bine toți patru și lucrurile păreau că se așezaseră pentru Denisa și Claudiu.
Într-o duminică seara,proaspăt întorși de la munte,Denisa a primit un mail de la Adrian. Simțea că îi bate inima cu putere și nu știa cum să reacționeze. Claudiu nu era la ea,tocmai ce ieșise cu Mihai la un meci. Dezorientată,s-a așezat în fața calculatorului,a încercat să își adune gândurile și să vadă ce are de făcut. A început să citească cu inima batandu-i tot mai tare:

Denisa,
As fi vrut să îți pot spune toate lucrurile acestea fata in fata,dar mi-a fost teama de reacția ta. Poate o sa mă consideri las,dar știind cât am greșit față de tine,nu te pot privi în ochi.
Te-am mințit,Denisa și îmi pare rău. Te-am mințit de la început,te plăceam foarte mult și mi-a fost frica sa nu te pierd. Am fost egoist,știu.
M-am hotărât să îți spun adevărul,căci mi se pare o povară mult prea grea de purtat și dacă există vreo șansă,oricare,cat de mica, sa poți înțelege ce a fost in mintea mea și de ce am ales sa fac lucrurile așa cum le-am gândit eu,poate vei dori sa reluăm lucrurile de unde le-am lăsat.
Ai avut dreptate,Denisa. Nu am fost sincer cu tine. Nu ți-am povestit o buna parte din viața mea. Vezi tu, eu am fost nevoit să îmi iau viața în piept de mic. Mereu mi-am dorit sa fiu independent și să nu depind de ceilalți așa că m-am angajat pe unde am putut de la 15 ani. Am împărțit pliante, fost ajutor în bucătărie, am lucrat la un fast food apoi. M-am maturizat foarte devreme. Când eram în primul an de facultate, am cunoscut o fata,Laura. Ne-am îndrăgostit nebunește,ne-am mutat împreună și ne-am căsătorit în grabă. Lucrurile au mers bine până acum doi ani,când Laura a cunoscut pe altcineva. Știam că se schimbase ceva la ea și bănuiam,dar îmi era frica sa aflu. Într-o zi,însă, a primit un mesaj,pe care l-am citit eu și apoi altele și altele. Înțelesesem tot. A plecat de acasă un timp,apoi s-au întors implorandu-ma sa o iert. O iubeam,Denisa și am vrut sa o iert. Am incercat mult timp sa trec peste faptul că m-a înșelat și am crezut că voi reuși și că lucrurile vor reveni la normal,dar nu mai puteam sa simt. Nu mai simțeam pentru ea absolut nimic. O priveam și aveam impresia că mă va trăda iar. Nu reușeam să văd altceva în ea. Am inceput să trăim separat,locuind încă impreuna însă. Dormeam separat, ne evitam. Într-o seară am venit acasă,iar ea nu era. Am incercat sa o sun,dar avea telefonul închis. Nervos,am trântit ușa în urma mea și am plecat și eu.
Am inceput sa ies când ieșea și ea. Nu știam unde se duce și cu cine,dar îmi închipuiam. Așa te-am cunoscut pe tine. Ne vedeam în club mereu,dar eu nu eram acolo pentru a cunoaște pe cineva,ci pentru a uita pe cineva. Când am făcut schimb de numere de telefon,însă, m-am gândit că lucrul acesta nu are cum să îmi facă rău,din contra,îmi va face bine.
Așa a fost. Tu m-ai făcut bine. Când sunt cu tine,uit de toate problemele.
Când Laura însă,a început să bage de seamă că m-am schimbat și că nu mă mai simt rănit de plalecarile ei nocturne,ba din contra,s-ar putea să mă piardă din cauza lor, a început să fie din ce in ce mai grijulie. A început să nu mai plece nopțile,a început să mă caute atunci când eram plecat,chiar și la servici. Mi-a propus să plecăm împreună,doar noi doi,câteva zile pentru a încerca să uităm ce a fost și să ne recuperăm frumoasa căsnicie.
Am vrut să fie totul că înainte. Am acceptat să fac tot ce mi-a cerut pentru că îmi doream să meargă,dar acum știu că era prea târziu.
Gândul îmi era doar la tine,la cat de bine mă simțeam când eram împreună,câtă iubirea și câtă atenție simțeam din partea ta și câtă nevoie aveam de toate acestea. Cu toate acestea, nu am avut putere sa ii cer sa plece definitiv din viața mea. Te-am mințit. Am inventat povestea cu sora mea,Laura,iar într-un final totul a ieșit la iveală.
Când ai vorbit cu Laura la telefon,a înțeles. Am discutat și i-am spus ce se întâmpla între noi. I-am povestit tot,fara sa îmi pese de consecinte. A plecat. I-am cerut să plece. I-am spus că alesese ea pentru amândoi atunci când a plecat prima oara.
Sunt singur,Denisa. Sunt mai singur ca niciodată. Te-am pierdut. Am greșit,stiu. Nu cred că mă poți ierta,nici nu îndrăznesc să îți cer asta. Nu pot decât să te asigur că îmi recunosc greșeala,sufăr și mi-e dor de tine. Enorm.

Denisei nu ii venea să creadă ce a citit. Era adevărul pe care îl așteptase atâta timp. Era Adrian pe care tot timpul asta așteptase să îl cunoască cu adevărat,iar așteptarea luase sfârșit. Lacrimile îi curgeau pe obraz fara sa vrea. Nu știa de ce plânge. Nu știa nici ce simte. Vroia sa fie furioasă,dar nu putea. A fost mințită atâta timp. Îl iubise cu atâta sinceritate iar el o răsplătise cu trădare. Cu toate acestea îi era milă de el. Și el fusese trădat la rândul lui.
Și-a amintit pe rand de toate nopțile nedormite,de toate telefoanele pe care I le dăduse și nu ii răspunsese, de toate datile când nu fusese prezent. Și-a amintit de ieșirea în club cu colegii ei când I s-au părut că îl zărise pe Adrian cu o alta femeie, de întâmplarea din mall….toate acestea erau rani ce rămăseseră nevindecate.
Își șterse lacrimile și se așeză din nou în fața calculatorului, hotărâtă să îi răspundă. Cuvintele i se blocau cumva în minte și nu reușea să își facă ordine în gânduri.
Adrian,
…..
……………………………………………………

%d bloggers like this: