Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Capitolul 12

Adrian,
Aștept de prea mult timp aceasta explicație. Aștept adevărul. Mi-ai dat peste cap viața de atâtea ori încât nu te mai pot lăsa să o faci încă o dată. Știu care este deznodamantul-alte și alte și alte minciuni. Nu poți iubi și minți în același timp. Nu este firesc. Nici nu știu dacă pot să cred ceea ce tu ai scris. Aveam îndoieli în ceea ce te privește de când ți-ai închis telefonul prima oara punandu-ma pe mine pe locul doi. Apoi te-ai purtat de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Nu poți să te porți așa cu cineva pe care pretinzi că îl iubești. Oricare ar fi fost relația ta cu Laura și deznodamantul vostru, as fi preferat sa stai de vorba cu mine până nu era prea târziu. Nu pot sa îți spun că nu m-ai fi pierdut,dar oricum m-ai pierdut,Adrian. Cat tu ți-ai închis telefonul și sufletul și ochii pentru mine,altcineva m-a iubit. M-a iubit cu sinceritate și dăruire,a avut răbdare cu mine, m-a pus pe primul loc în viața lui,iar acum suntem împreună.
Te rog să mă uiți. Eu am făcut-o deja.

A trimis cu greu acele cuvinte pentru că știa că nu reflectau in totalitate realitatea pe care ea o simțea. Știa că în adâncul sufletului ei Adrian era încă viu și simțea că povestea lor nu putea să se termine aici. Nu trebuia să se termine așa.
Mai târziu,când Claudiu a venit de la meci,a gasit-o pe Denisa mai tăcută că niciodată. A intrebat-o in mod repetat ce se întâmplă cu ea,dar a înțeles rapid că liniștea era cea mai buna terapie pentru ea atunci.
A doua zi,aceasta, fara sa dea vreo explicație pentru tăcerea din ziua precedenta,a redevenit Denisa pe care o cunoscuseră cu toții de câteva luni încoace,mai exact de când aceasta și Claudiu formau un cuplu. Și-a trezit iubitul cu micul dejun și cafeaua pregătite, au chicotit tot drumul spre munca despre petrecerea surpriza pe care urmau să i-o pregătească cu toții lui Robert. Puseseră la cale planul acesta de vreo săptămână- Maria era cea care trebuia să îi distragă atenția de la orice altceva,inventând niste vesti proaste pentru el în ceea ce privește revista,iar ei,toți ceilalți urmau să dea buzna în biroul lui cu un tort special comandat,șampanie,confetti și cadouri.
Oricât și-ar fi luat gândul Denisa de la mailul pe care îl primise cu o zi în urmă,acesta o bulversase. Îi tot veneau în minte cuvintele lui Adrian și simțea nevoia să vorbească cu cineva pentru a se elibera. O suna pe mama ei și îi povesti tot, ca o povară pe care trebuia să și-o ia de pe umeri.

-Denisa, răspunsul pe care tu îl cauți nu ți-l poate da nimeni în afară de tine. Daca tu te consideri capabilă să ierți și să mergi mai departe cu un om care te-a mințit atât de rău,doar tu poți știi. Mă simt însă datoare să îți povestesc ceva despre care nu știe nimeni:Înainte să îl cunosc pe tatăl tău, am avut un prieten. Acest om a fost iubirea vieții mele. Îl iubeam din tot sufletul și bineînțeles,credeam că și el mă iubește pe mine. Nu făcuse nimic sa mă facă să mă îndoiesc de sentimentele sale-era foarte atent cu mine,îmi vorbea frumos,ne scriam des,căci el era dintr-un alt oraș și nu ne puteam vedea de cate ori ne-am fi dorit,dar în lipsa prezentei fizice,ne scriam scrisori. Știam totul unul despre celălalt sau așa credeam…
Ne făcusem planuri,el urma să se mute în oraș la mine,sa vorbească cu părinții mei și să ne căsătorim. Apoi ne aștepta înainte o viață minunată. Vroiam doi copii,o fata și un băiat și o casă la curte. Aveam să ne iubim, ajutăm și sprijinim reciproc tot restul vieții și nu mă îndoiam nici o clipă de acest lucru. Într-o zi,însă,am primit o altfel de scrisoare. Nu era de la el. Era de la logodnica lui. Îmi spunea că a citit scrisorile de la mine și mă roagă să nu îi mai scriu. El avea o nouă viață cu ea,urmau să fie părinți și se iubeau cum nu exista alta iubire pe lumea asta. Brusc,sec….atat.De atunci nu am mai știut nimic de la el. Nici măcar un rand scris,o explicație,un regret,o scuza,nimic…
Am plâns zile în șir,poate luni de zile. Am plâns cum nu am mai plâns vreodată de atunci. Mi-am promis să nu mai cred in iubire vreodată și să nu mă mai îndrăgostesc,iar la scurt timp l-am cunoscut pe tatăl tău.Cel mai bun om de pe pământ. A avut atâta răbdare cu inima mea încât m-a vindecat. Încet-încet….Denisa. Îl iubesc cum nu am mai iubit vreodată pe altcineva,să știi,dar acel bărbat din trecut va rămâne dragostea vieții mele. Tocmai pentru ca iubirea dintre noi a fost imposibilă…

Te iubesc fetița mea și îți vreau tot binele din lume,dar nu îți pot da eu răspunsul pe care vrei sa îl auzi. Nu pot…trebuie sa îți răspunzi singura.

-Si eu te iubesc,mama! Nu mi-am imaginat niciodată ce ți-a fost dat să trăiești…te iubesc.

Denisa știa că se află într-un impas. A verificat mailul de prea multe ori în ziua aceea și de fiecare data își spunea că trebuia să facă lucrul asta pentru munca. Se amăgea singura. Zilele treceau toate la fel,fara ca sentimentele pe care acele cuvinte i le-au trezit Denisei sa se estompeze vreun pic. Era deseori absenta in relațiile cu ceilalți, neatentă și ușor nervoasa. Oricât incerca sa para veselă și degajata,nu reușea. De cate ori Claudiu incerca sa afle ce se întâmplă cu ea, aceasta nega că ar avea ceva și alegea sa îl ignore.
Stia că această situație nu poate tine la infinit. Știa că trebuie iar să aleagă. Trebuia sa îl vadă. Simțea asta din tot sufletul. În același timp,îi datora o explicație iubitului ei:
-Claudiu,trebuie sa vorbim.
Aceste cuvinte au sunat ca o bomba in sufletul lui Claudiu. Nu știa ce să creadă,știa doar că Denisa revenise la acea atitudine evazivă și nehotărâtă de dinainte că ei sa fie impreuna și mai știa că toată această nehotărâre a ei de dinainte purta un singur nume:Adrian. Ii era frica de ce avea Denisa de spus,dar știa că viața cu ea nu fusese niciodată simpla. Știa și o iubea mai presus de această nehotărâre a ei.
-Trebuie să citești un mail.
-Ce mail?
-Un mail….este de la Adrian. Nu o să îți placă,dar trebuie sa îl citești.
-Bine,îl citesc.
-Apoi trebuie sa citești și răspunsul meu către el.
-Deci i-ai răspuns.
-Da. Apoi trebuie să stăm de vorbă pentru că răspunsul meu reflecta doar jumătate din ceea ce simt.
-Bine,vom sta de vorba apoi.
Claudiu a citit fiecare rând al poveștii pe care iubita lui a trait-o în timp ce acesta o iubea cu disperare și spera din tot sufletul ca acea iubire sa se fi terminat in momentul in care ea alesese sa fie împreună,dar cu fiecare cuvânt pe care îl citea ajungea să se îndoiască mai tare de reușita relației lor.
-Ce trebuie sa vorbim acum? As vrea sa știu,Denisa,care este cealaltă jumătate de adevăr pe care tu o simți și nu i-ai spus-o? Atât as vrea sa știu de fapt.
-As vrea sa îl văd.Atat.Nu vreau nimic altceva.Asta simt-ca trebuie sa vorbesc cu el fata in fata.
Nici ea nu știa ce mai aveau să își spună,dar știa că trebuie să îl vadă.
-Daca aceste luni de zile nu te-au convins de faptul că ceea ce avem noi este mai puternic decât orice minciuna ai trăit înainte,ești liberă să pleci. Ești liberă să te vezi cu el. Ești liberă să trăiești tot ceea ce nu ai trăit cu el,Denisa. Ești liberă! Asta vroiai.
-Nu vreau sa fiu libera,nu vreau sa ne despărțim,vreau doar sa îl văd și să îmi spună în fața tot ceea ce mi-a scris. Am întrebări sa îi pun, trebuie sa fac pentru mine și pentru noi lucrul acesta. Pentru liniștea noastră. Te rog,înțelege.
-Denisa,daca alegi sa răscolești inauntrul tau toata povestea cu Adrian,ceea ce din păcate eu cred că ai făcut deja,între noi nu mai poate fi totul la fel. Eu iti cer eu ție acum să înțelegi lucrurile așa cum le văd eu. Te-am așteptat cat mi-ai cerut, am răbdat cât am putut,nu te-am întrebat absolut nimic atunci când ai decis să te desprinzi de această poveste care ți-a făcut atâta timp rău,am avut încredere în tine,am ingropat in mintea mea atât de adânc aceasta poveste de parcă nu ar fi existat. Nu am vrut sa mai discut pentru a nu-ți face rău nu pentru că nu am simțit nevoia. Eu am vrut sa vorbesc despre asta,însă niciodată nu am considerat că ești pregătită pentru o asemenea discuție. Și te-am lăsat.
De data aceasta vorbesc foarte serios,Denisa. Pleci sau ramai….este alegerea ta. Eu am făcut pentru noi tot ce a depins de mine….

……………………………………………………….

%d bloggers like this: