Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Capitolul 12

Nu se simțea capabilă să ia o decizie si cu toate acestea știa că trebuie să o facă:
-Nu voi pleca pentru că te iubesc prea mult și ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa te pierd,dar să știi că nu sunt fericita absolut deloc cu modul în care ai procedat. Trebuia sa mă lași să îl înfrunt, trebuia să mă lași să mă conving singura și să ai încredere în mine….
-Denisa,atunci când iubești cu adevărat te transformi într-un om egoist. Nu poți împărți cu trecutul iubirea ta. Te iubesc,înțelegi? Te iubesc! Daca iubirea mea insa nu îți este suficientă,ești liberă să ți-o cauți în alta parte așa cum ți-am mai spus. Departe de mine gândul de a te tine langa mine cu forța. Ești liberă să alegi singura. Iubirea înseamnă să îi dai toată libertatea din lume omului de langa tine și cu toate astea el sa nu simtă nevoia niciodată să plece.

Era pentru prima oară când Denisa auzea din gura lui Claudiu aceste cuvinte și rămăsese uimită. Nu spera să le audă prea curând,mai ales după discuția referitoare la Adrian.
-Mi-ai spus că mă iubești….
-Pentru că eu te iubesc cu adevărat,Denisa,nu condiționat de trecut. Nu ai auzit aceste cuvinte până acum pentru că am vrut sa fie ceva special,nu am vrut sa îți amintești acest moment ca fiind unul banal,dar acum cred că nici nu mai contează.

Denisa a rămas în acea seară singura, cu gândurile ei, cu tristețea și totodată cu bucuria pe care Claudiu i-o adusese când i-a spus că o iubește. Era pentru prima oară când simțea din tot sufletul aceste cuvinte și ar fi vrut să se poată bucura împreună,însă Claudiu alesese sa o lase singura sa își limpezească gândurile, sa se adune și să se hotărască.
Weekendul următor era ziua Mariei și plănuiseră să petreacă la munte, ei patru.

Lucrurile între Denisa și Claudiu nu erau lămurite în totalitate,se simțea o anumită încordare și o nesiguranță in gesturile lor,dar se străduiau din răsputeri atât la muncă cât și în timpul liber să păstreze aparentele unui cuplu fericit.
Denisa căutase mult timp un cadou potrivit pentru prietena ei. Îl întrebase pe Mihai ce i-ar placea,dar acesta nu a reușit să o lămurească. El avea deja cadoul pregatit,pe care Maria avea să îl țină minte toată viața pentru că îi cumpărase un inel,inelul pe care fiecare fata îl viseaza la un moment dat.
Denisa a înțeles atunci că, oricât s-ar strădui să îi cumpere ceva special prietenei ei,surpriza avea să pălească in fața fericirii pe care o va simți atunci când se va logodi cu omul pe care îl iubea,așa că s-a hotărât să se rezume,împreună cu Claudiu la doua bilete la un cunoscut festival din vara la care știa că participase in fiecare an și nu avea cum să dea gres cu gestul ei.
Toată săptămâna ce a urmat cei trei au pus la cale supriza pentru Maria astfel că Denisa și Claudiu se foloseau de acest pretext pentru a nu discuta lucrurile care îi apăsau pe ei. Aveau să ia parte atât părinții Mariei cat și cei ai lui Mihai la surpriză așa că aceștia din urmă îi vor aștepta la munte, cu toate cele necesare petrecerii.

Mihai avea atunci sa îngenuncheze in fața Mariei și să o întrebe dacă vrea să își petreacă alături de el tot restul vieții.

Vineri după amiază, au plecat spre munte. Mariei nici nu îi trecea prin cap ce surpriza o aștepta acolo,semn că celor trei le reușise complotul.
Mihai era vizibil emoționat,iar Maria îl tachina de câteva zile,căci simțea că acesta i-a pregătit ceva special,insa nu reușea să îl descoasă așa cum ar fi vrut.
-Denisa,tu știi ceva despre ce pune secretosul asta la cale? Claudiu,tu? Trebuie sa știu,mie nu îmi plac surprizele. Se comporta foarte ciudat de câteva zile încoace,el nu vrea să înțeleagă că nu știe să mintă.
-Am eu o bănuială că această surpriză o să îți placă. Atât pot să îți spun.

Odată ajunși acolo, Maria a văzut mașină părinților lui Mihai în curte. Și-a dat seama numaidecât că surpriza care i se pregătise era mai mult decât o petrecere cu mulți invitați așa cum bănuia ea și s-a emoționat numaidecât.
Mihai a îngenuncheat în fața ei, a scos din buzunarul gecii o cutiuță și a desfacut-o stângaci.
-Maria, vrei sa fii soția mea?
-Nu pot sa cred că se întâmplă asta, DA, sigur că vreau. Ți-am spus asta de când am aflat că ai casa asta mare și frumoasă! Da!
-Te iubesc!
Claudiu și Denisa se emotionasera și ei destul de mult,pentru că erau cei mai apropiați prieteni ai lor și știau cat de mult se iubeau și câtă fericire aveau în suflete.
-Vezi,Denisa? Așa ar fi trebuit să fim si noi într-un viitor apropiat in loc sa ne urmărească trecutul-i-a șoptit Claudiu Denisei.
-Parca am stabilit că o să încheiem acest subiect și că nu o să te mai legi de orice amănunt ca sa mă ataci. Am lăsat trecutul in urma chiar la începutul anului acesta când ți-am devenit iubita. Chiar vrei sa stricam acest moment frumos cu cearta noastră?
-Ai dreptate,astea sunt problemele noastre,le vom discuta când vom fi singuri,dar ele nu dispar să știi.

Pe Denisa începuse să o deranjeze destul de tare comportamentul lui Claudiu. Știa că l-a rănit și nu era deloc mândră de ea pentru acest lucru,dar nu putea să o șicaneze la infinit pe aceasta tema. In schimb el se folosea de orice se întâmpla în jurul lor pentru a face o remarcă referitoare la Adrian. A hotărât să îi ignore răutățile pentru restul weekendului și să se bucure alaturi de prietenii ei de aceste zile frumoase.
Ajunși acasă însă, doar ei doi, se simțeau mai singuri ca niciodată. Era o singurătate pe care o trăiau în doi și care îi apăsa din ce in ce mai tare. Denisa cauta de multe ori pretexte pentru ca iubitul ei sa nu rămână la ea după munca, iar el părea destul de mulțumit cu aceasta situație și nu se opunea deloc.

Într-o zi,Denisa a primit la muncă un buchet superb de flori. Ușor stânjenită de privirile celor din jur și cu inima bubuindu-i de emoție, a căutat biletul ce însoțea florile:
“Nu vreau sa te pierd. Vreau sa fie totul că la început. Mi-e dor de noi.”
Era încurcată de-a binelea. A căutat privirea lui Claudiu și a înțeles din zâmbetul lui frumos ca gestul îi aparținea. I-a sărit în brațe și s-au îmbrățișat in aplauzele tuturor celor prezenți.
In acea seara lucrurile păreau că merg spre bine pentru ei. Păreau că au lucruri pentru care sa lupte,păreau să se iubească mai mult că niciodată și păreau dispuși să treacă peste episodul care l-a dezechilibrat pe Claudiu și să uite trecutul de dragul iubirii lor.
Asa a și fost.Lucrurile se așezaseră din nou pentru cei doi și în viața lor domnea iubirea și armonia. Știau că depășiseră un moment dificil din viața lor și reușind să facă acest lucru,considerau că sunt făcuți să fie împreună. Scăpaseră de îndoieli, de răutăți, de neîncredere.

Totuși, atunci când Denisei i s-a făcut o propunere de angajare,la un ziar,pe un post mult mai bun decât putea revista sa ii ofere,Claudiu, in mod inexplicabil,a reacționat de parcă cineva i-ar fi rapit-o pe Denisa.
-Trebuie să înțelegi,Claudiu, că asta îmi doresc să fac. La revista m-am angajat ca o soluție de moment,nici nu mă gândeam să rămân atât. Nu am viitor aici,eu vreau mai mult de la mine,trebuie să înțelegi. Este o ocazie minunată și nu pot să înțeleg de ce nu te bucuri pentru mine așa cum s-au bucurat toți ceilalți când au aflat.
-M-as bucura sincer și eu daca as ști că nu ne va afecta relatia.
-Dar nu ne afectează relația. Ceea ce avem noi acasă nu are nici o legătură cu faptul că ne-am cunoscut la revista. Vom rămâne același cuplu frumos in timpul nostru liber. Poate cu timpul vei vrea și tu să pleci de la revista,sa mergi mai departe, eu ce ar trebui sa spun atunci? Este vorba doar de locul de munca,este vorba de evoluție,Claudiu,atât.

Acela a fost al doilea moment de cumpănă din viața lor. Denisa îi observase deja de ceva timp lui Claudiu această frica de a nu o pierde, care câteodată o zăpăcea complet,o gelozie izbucnita din nimic, o nesiguranță a lui pe care încerca să o stăpânească așa cum putea mai bine și pe care Denisa incerca sa o treacă cu vederea de multe ori. Nu avea de gând să renunțe la șansă care i se ivise din cauza fricii lui Claudiu și a făcut toate demersurile necesare pentru a se angaja la ziar,in ciuda rugăminților iubitului ei.

Până și Robert o felicitase în ultima ei zi de muncă și îi spusese că deși îi va lipsi, acest nou drum pe care pornește ea,este meritul muncii ei neobosite. De Maria s-a despărțit cel mai greu,promitandu-si una alteia sa se vadă la fel de des și atunci când vor le va fi dor sau vor avea ceva sa-si spună,oricât de mărunt,nu vor amâna o clipă,vor pune mana pe telefon și se vor suna.
Acasă însă, lucrurile nu erau lămurite complet. Pregătindu-se pentru prima ei zi de muncă la ziar, Denisa avea un spectator care nu o slăbea nici o clipă din ochi:
-Dar de ce a trebuit să răstorni șifonierul pentru a găsi cele mai elegante lucruri din el?
-Pentru că sunt noua și nu mă pot duce îmbrăcată oricum. Trebuie întâi să văd cum stau lucrurile,sa vad cat de lejer este lumea îmbrăcată, nu mă pot duce de la început purtând blugi.
-Dar ce au blugii? Mereu te îmbracai in blugi la revista și era foarte bine.
-Dar,Claudiu,dar nu uita cum mă îmbrăcam atunci când mergeam la petreceri pentru revista,atunci când trebuia să atrag atenția asupra mea pentru a putea face cea mai buna stire. La revista,era lejer. Robert însuși vine îmbrăcat așa cum are chef și tot el ne permite și noua sa venim îmbrăcați cum dorim. Nu peste tot este la fel.
-Dar cămașa aceea o să o închizi la toți nasturii da? Nu vrei sa faci o impresie greșită.
-O sa îi închid până când o să mă sugrum. Este bine așa?
-Nu pot sa îți dau un sfat că te ataci. Nici nu ai început munca și noi ne certăm.
-Nu ne certăm,o să îi închid pe toți. Stai fara grija.
A doua zi,Claudiu s-au trezit primul. A făcut cafeaua si a pregătit micul dejun.
-Ce bine este sa te trezești cu cafeaua făcută,la pat. Mulțumesc,dragule. Ești asa grijuliu cu mine…
-Pentru iubita mea fac orice. Am acceptat eu chiar și mutarea ta la ziar,vezi? Nu poți să spui că nu țin cont de dorințele tale. Vei vedea că te vei plictisi fara noi,îți vom lipsi. In cateva luni,îl vei suna pe Robert sa te primească înapoi.
-Of,dragule,câteodată am impresia că ești un copil mai mare. Nu se rezuma totul la prietenie,Claudiu. Este vorba de cariera…
-Iubito, te rog să mă suni ori de câte ori ai o pauza. Daca nu poți să mă suni te rog dă-mi un mesaj-să știu de tine,să știu că ești bine,da?
-Bine,te voi suna de cate ori voi putea. Acum te rog,lasă-mă să mă îmbrac,nu vreau sa intarzi din prima zi.
…………………………………………………

%d bloggers like this: