Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Capitolul 13

Denisa știa că vorbele lui Claudiu izvorau dintr-o nesiguranță proprie,pe care probabil și ea însăși i-o întreținuse prin situația în care îl pusese cu Adrian,așa că nu avea altceva de făcut decât să lase timpul sa îi demonstreze că indiferent de cursul vieții,aceasta îi va rămâne alături.
Nu ii plăcea firea lui geloasa și înțepăturile acestuia,dar nu stia cum să îl convingă să renunțe.
Și-a văzut mai departe în acea dimineață și în restul dimineților ce au urmat de propriile ei decizii,asumate, mature și a încercat să nu pună la suflet răutățile pe care Claudiu i le strecura în suflet. Nemulțumirile lui erau din ce in ce mai mari,de la hainele pe care Denisa le îmbraca,până la timpul pe care aceasta îl petrecea la muncă,faptul că nu reușea să îi răspundă mereu la telefon sau pur și simplu ca aceasta nu îl sună atât de des pe cât acesta își dorea.
Mereu considera că are ceva de ascuns și era nemulțumit,deși Denisa incerca sa ii acorde atenția cuvenită atunci când erau împreună,cat despre ieșirile cu prietenii lor,acestea nu se schimbaseră deloc.

Nu reușeau să mai comunice aproape deloc. Denisa se simțea tristă la gândul că la noul servici,departe de Claudiu, se simțea mai liberă,mai echilibrata și mai fericită decât în propria ei relație,unde mereu exista ceva de reproșat.
Situația de acasă o macina vizibil pe Denisa,care devenise nervoasa din orice. Oamenii care o cunoșteau își dădeau seama imediat că există ceva în viața ei care o neliniștește din ce in ce mai tare.
Într-o zi,Maria, prietena ei,reuși să o convingă să iasa la cumpărături cu aceasta, doar ele două pentru că în ultima vreme Denisa nu mergea nicăieri decât însoțită de Claudiu.Maria și-a luat inima în dinți și a intrebat-o:

-Ce se întâmplă cu voi?Ce este cu tine,draga mea? Ești tot mai schimbata.
-De ce,ți-a spus Claudiu ceva?
-Denisa,nu trebuie sa îmi spună el ceva,se vede in comportamentul vostru,se vede la voi, sunteți mereu abătuți și va lipsesc gesturile de iubire și zâmbetul. Ceva se întâmplă.
Atunci,Denisa și-a deschis sufletul în fața prietenei ei și a început să îi povestească despre gelozia lui Claudiu și toate vorbele pe care acesta i le arunca fara sa se gândească cat o rănește.
I-a spus că nu știe dacă mai poate continua sa sufere în relația lor doar pentru o greșeală pe care el o știa de la început și o acceptase. Simțea că era timpul ca el sa o ierte și să meargă mai departe împreună,dar simțea că timpul nu se scurgea deloc în favoarea lor. Simțea că s-ar pierdut undeva pe drum și nu mai reușeau să se regăsească.
El o rănea prin gelozia și neîncrederea lui,prin faptul că nu făcea nici un pas înainte către viitor,iar ea, simtindu-se stingheră în propria ei viața,caută din ce in ce mai tare sa se agate de trecut,căci de viitor îi era frica. Simțea că dezvaluindu-i Mariei o parte din ceea ce se petrecea cu ea,o aducea mai aproape de luarea unei decizii.
Și-a despărțit de Maria cu greu, de parcă aceasta despărțire ar fi fost definitiva. A imbratisat-o și i-a mulțumit pentru ca i-a fost mereu alaturi,că a sustinut-o fara sa îi pună prea multe întrebări,că i-a fost mereu prietena de care ea a avut nevoie,deși Denisa,prinsa in propriile probleme, nu a reușit să-i fie aproape așa cum ar fi vrut.
A plecat spre casa pe jos, fara a se grăbi în vreun fel,preocupată doar de discuția pe care vroia sa o poarte cu Claudiu. Știa tot ce vroia sa îi spună,dar nici un cuvânt nu părea potrivit pentru Claudiu care avea să îi răstălmăcească orice vorba,avea să îi reproșeze orice gest,sa se identifice cu o victimă a unei trădări bine puse la punct și având sa se sfârșească totul cu lacrimi multe și cuvinte ce nu vor apuca sa explice alegerea pe care Denisa o luase în ultima ora, la rece,dintr-un tumult de trăiri pe care le-a auzit pentru prima oară spuse cu voce tare.
A urcat scările blocului, cu inima batandu-i din ce in ce mai tare. Se pregătea pentru o primă serie de reproșuri din cauză că nu îl sunase deloc pe Claudiu. In acel moment și-a dat seama că nici el nu îi dăduse nici un semn.
Intra in casa,dar nu îl găsi. Nu era exclus că acesta,supărat pe ea fiind,căci nu dăduse nici un semn,sa fi plecat la el acasă. Asa se transformase relația lor-într-un lung șir de supărări,câteodata tăcute,câteodată sonore,însă mereu Denisa găsea răbdarea sa îl impace, sa îi explice că nu are de ce sa fie supărat și mai mult de câteva ore nu stăteau niciodată certați.
A pus mâna pe telefon și l-a sunat,dar telefonul sau era închis. Și-a amintit atunci iar de trecut și de Adrian și de toate momentele in care acesta nu îi răspundea sau avea telefonul închis. Pentru ea, atunci când auzea vocea din telefon care îi spunea că abonatul nu poate fi contactat,asocia închiderea telefonului cu minciuna.
Nu era semn bun.
Vroia sa îl sune pe Mihai să îl întrebe dacă știe ceva de el,dar când și-a aruncat mai bine ochii prin camera,a găsit un bilet. Era de la Claudiu:

Denisa,
Nu vreau sa crezi că nu te mai iubesc. Te iubesc așa cum nu am iubit niciodată,dar vad și simt pe zi ce trece că dragostea aceasta se transformă într-o obsesie pe care nu o mai pot controla.
Văd că îți pierzi zâmbetul pe zi ce trece mai tare și înțeles că motivul sunt eu.
Adevărul este că nu voi scăpa niciodată de amintirea lui Adrian în viața ta. Nu te simt doar a mea,Denisa. Simt că inima ta este inca împărțită între trecut și prezent și nu îți poți da seama cât mă doare lucrul acesta. Am incercat in fel și chip să îmi scot din minte ce a fost,am incercat sa îmi spun că ceea ce avem noi este mai presus de ceea ce ai trăit cu el,dar îmi este imposibil. Nu pot uita ce a fost. Nu pot merge mai departe așa. Nu fara sa suferim amândoi pentru neputința mea. Nu este corect. Așa că te eliberez,Denisa. Te eliberez de toată suferința aceasta. Nu vreau sa mai treacă o zi din viața ta in care sa nu zâmbești. Iarta-ma te rog pentru că nu am reușit să îți fiu de ajuns. Iarta-ma te rog că am plecat așa,dar tu știi foarte bine că daca ar fi trebuit să îmi iau rămas-bun fata in fata nu as fi putut să o fac.Nu mă caută,te rog. Lasă-mă să cred că a fost alegerea mea și să mi-o asum in totalitate. Pe tine te rog doar sa îți găsești din nou zâmbetul frumos. In orice te face fericita,chiar daca acest zambet înseamnă să te întorci în trecut.
Ramai cu bine,Denisa.

I s-au umplut ochii de lacrimi în momentul în care a citit scrisoarea. Știa că alegerea aceasta îi rupsese sufletul în mii de bucăți. Deznodamantul poveștii ei de dragoste era unul cat se poate de trist. Claudiu alesese sa plece.
Se ghemui într-un fotoliu micuț împreună cu amintirea a ceea ce iubea. Știa prea bine că venise acasă hotărâtă să scrie pentru ei același deznodământ,dar tristețea care a simtit-o atunci când a citit acele rânduri nu putea fi descrisă în cuvinte.
Era hotărâtă să plângă până când rămânea fara lacrimi,apoi sa se ridice și să meargă mai departe așa cum o făcuse de fiecare data.
Nu vroia decât să iubească și să fie iubită fara să renunțe la ea,la visurile ei…
Îi lipsea atât de puțin pentru a fi cu adevărat fericita,dar acel puțin pentru echilibrul ei însemna totul…
Și-a dat seama că eliberarea aceasta de Claudiu putea fi cheia ce ii deschidea ușa spre puținul acela de fericire care îi lipsea și totuși nu avea puterea să se ridice și să deschidă vreo ușa…

Era doar ea,prizoniera in propria-i viața,incapabilă să se bucure de un nou inceput, fara sa știe să mai zâmbească,fara a știi ce își dorește cu adevărat, fara să aibă pe cineva alaturi…fusese atât de hotărâtă să lase trecutul deoparte și să-si trăiască prezentul,încat acum se simtea incapabilă să se întoarcă. Mai exista oare vreo șansă la fericire pentru ea? Ce o facea cu adevărat fericita? Despre ce fericire vorbea oare Claudiu….?

Și totuși pentru ea,ca pentru noi,toți ceilalți, viața continuă cu un mâine pe care îl scriem zi de zi,cu un nou capitol….

Sfârșit.

%d bloggers like this: