Corina Revnic

In viata, nu este suficient sa mergi,trebuie sa mergi inainte…

Din pasiune și cu pasiune am făcut,fac și voi continua sa fac totul. Mereu. Am incercat lucruri care nu au fost pe placul meu de la bun început,dar nu mi-au ieșit niciodată. M-am simțit îngrădită într-o lume pe care nu o stăpâneam deloc și care,de ce sa nu recunosc,nu îmi plăcea.

Eu nu am regretele unui om care a făcut ceva constrânsă de împrejurări. Nu. Poate că uneori mi-am dorit să aleg calea mai ușoară și să am mai multa siguranță,dar tot ceea ce este ușor și sigur…nu cred că este făcut pentru mine. M-am scuturat repede de acest gând că de o haina incomoda.Când a trebuit să îmi aleg drumul în viața,am avut de ales intre Drept și Cosmetică. Probabil orice om întreg la minte mi-ar spune sa aleg Dreptul. Ei bine,eu nu am văzut lucrurile așa. Eu am ales Cosmetica,dintr-o pasiune extrem de mare pentru frumos. Culmea,nu regret. In linii mari, fac ceea ce mi-am dorit și deși pentru unii nu este o meserie de luat in seama,pentru mine înseamnă reușită-Reușita faptului că fac ceea ce îmi place. Lăsând la o parte Dreptul și Cosmetica, alegeți oricare alte două meserii care prin comparație să sune la fel, care să aibă rezonanță pentru voi și veți simți că va vorbesc din suflet. Nu am fost făcută să citesc legi,sa le aplic,sau sa stau la un birou cu orele….simplu.

Când Dumnezeu a picurat fiecarui om praf de pasiune, la mine a scăpat un pic cam mult….

Privind în jur am văzut de-a lungul timpului atâția oameni care,crezând că mă cunosc, îmi puneau etichete-ca am ales calea ușoară,că i-am dezamăgit pe cei din jurul meu,că mereu m-am mulțumit cu puțin,că sângele apă nu se face, că n-am s-ajung nicăieri, că am făcut doar alegeri gresite-ce nu știau ei,însă, este că eu îmi urmam propriul vis și oriunde m-ar fi dus acesta, oricum eram fericita. Fericirea nu se traduce in cuvinte neapărat,fericirea se simte și se trăiește,dragii mei,este o limbă pe care putini o înțeleg sau o cunosc. Sunt fericita cu ce am. Eu cred ca de aceea, mereu am fost in câștig….

Nu pot face lucruri din obligație. Din nevoie,din interes…nu-mi ies. Ca un scenariu prost regizat, in care nu crezi deloc. Îl urmezi,dar nu transmiți nimic…

Eu vad lucrurile câteodată mult prea categoric. Pentru mine s-a inventat zicala “totul sau nimic”, sunt convinsa de asta. Nu puține au fost situațiile în care am stat,am stat,am așteptat ca lucrurile care nu erau pe placul meu sa se schimbe în bine,am vorbit,am cerut,iar am așteptat,iar apoi, ca după o furtună,mi-am strâns lucrurile și am plecat. Definitiv,fara sa privesc înapoi. Și mi-a fost bine sa știți. Eu nu sfătuiesc pe nimeni sa lase în urma ceea ce le aduce nefericire, ceea ce le face rău,decât dacă știu că este loc de mai bine. Este…

Prea mult din viața asta ne-o petrecem rătăcind pe “drum” și prea puțin “acasă”. Ganditi-va la asta. Ganditi-va atunci când gândurile voastre sunt triste,când supararile nu va lăsa să vedeți decât partea întunecată din viața aceasta. Ganditi-va la partea buna a lucrurilor care vi se întâmplă. Gasiti-o. Profitați. Trăiți. Din plin. Orice vi se da…. Degeaba va împotriviți….

Sa nu credeți că eu sunt un fel de maestru Zen…nici pe departe…cei ce mă cunosc personal știu că nu sunt cea mai relaxata persoana. Am zile proaste,am zile în care totul îmi iese pe dos și mă isterizez și mă supăr,apoi caut lucruri care mă fac să mă simt bine. Sa mă readucă pe linia de plutire. Reușesc…

Scriu….este unul din lucrurile pe care le fac instinctiv când sunt supărată,abătută,necăjită. Cuvintele odată așternute, au puterea de a mă calma…căutați să faceți lucruri care va plac….citiți….permiteti-va vouă o lume doar de voi știută in care sa nu aibă loc nimic și nimeni din ce va face rău….ca un refugiu….veți vedea că veți face fata mai bine realității așa….daca veți știi că aveți pus deoparte,doar pentru voi, locul acela plin de bine și de frumos. Cel care va vindeca fiecare nereușită de peste zi,care nu va judeca și nu se uita la voi cu mila,cu regret….

Căutați lucrurile care va fac bine….nu vă lăsați prinși în capcana unui drum scris de alții….sunt prea multi oameni abătuți și triști in jur,iar viața este atât de scurtă….trăiți,iubiți din tot sufletul, credeți în voi și nu uitați că singurii responsabili pentru fericirea sau nefericirea voastrā sunteți voi…

CAPITOLUL 9

Intoarsa la munca,Denisa simtea ca lucrurile incepeau sa reintre in normal. Incerca sa nu se mai gandeasca la acea seara cu Claudiu. Vroia doar sa treaca aceste doua zile de munca, sa poata pleca la parintii ei,iar acolo sa isi limpezeasca gandurile,departe de toti.

Nu era prea mult de munca la revista zilele acelea, asa ca lumea era mult mai relaxata si zambitoare decat de obicei.
Il zari pe Claudiu cu coada ochiului si nu ii venea sa creada. Era imbracat festiv, in puloverul daruit de ea.
-Nu prea ai avut inspiratie la haine pe ziua de astazi,nu?
-Ba, eu chiar am avut, ce moment mai bun puteam sa aleg sa port acest frumos pulover???! Tu insa,vad ca nu renunti la tricourile tale plicticoase nici in toiul iernii.
-Spre apararea mea,mi-am cumparat o geaca noua, foarte groasa.
-Inseamna ca mergi cu noi la munte? Pentru Bucuresti stiu ca nu iti trebuie.
-Chiar imi trebuia.
Incerca sa evite subiectul “Sinaia” cat de mult putea, insa cand s-au strans la masa, la pranz,toata lumea discuta despre plecare. Maria si Mihai, hotarasera ca este timpul sa ii lege mai mult decat o simpla prietenie si din seara petrecerii erau de nedespartit,iar Claudiu, care, daca Denisa nu se hotara sa mearga, era singur, mai chemase cativa prieteni la munte. De fapt chemase inca doua prietene bune ale lui si un baiat, gasca cu care iesise atata timp pana sa se angajeze la revista, iar apoi au fost nevoiti sa rupa legatura, din cauza timpului care nu ii mai permitea sa iasa cu ei. Se regasisera de ceva timp insa, pe Facebook si a considerat ca aceasta plecare este un prilej tocmai bun sa reia o veche prietenie. Cand a auzit de venirea celor trei,Denisa s-a infuriat ca si cand ar fi fost tradata si oricine incerca sa vorbeasca cu ea, isi dadea seama repede ca ceva o deranjase.
-Denisa,chiar nu vrei sa mergi si tu cu noi? Poti veni si cu Adrian,daca asta este problema. O asigura Maria.
-Da, doar ca, acum ca Maria si Mihai vor lua dormitorul matrimonial si s-ar putea sa trebuiasca sa dormim la comun-Spuse Claudiu.
-Cred ca asta nu e o problema pentru tine si prietenele tale-Spuse scoasa din sarite Denisa.
-Da, sa stii ca aici ai dreptate. In anii studentiei cel putin, am dormit toti patru inghesuiti prin multe paturi, daca la asta te referi. Altceva intre noi nu a fost niciodata.
Maria a simtit la timp ca intepaturile dintre cei doi se puteau transforma intr-o cearta,desi nu prea intelegea motivul,dar a intervenit la timp pentru a-i linisti.
-Haideti sa terminam masa si sa mergem inapoi, ca in curand o sa ne bage Robert in concediu fara plata.

Denisa a apucat sa vorbeasca cu Adrian chiar inainte sa plece spre gara. Ii parea din ce in ce mai preocupat de ceva,iar ea nu credea ca este vorba de munca asa cum incerca sa o linisteasca el. Nu reusisera sa se mai vada din seara in care au iesit la film,dar Denisa parea deja ca se obisnuieste cu absentele lui si ca se consoleaza cumva cu prezenta constanta a lui Claudiu in viata ei. Nu ii era pe plac absolut deloc venirea celor doua prietene la munte si era din ce in ce mai hotarata sa nu se duca cu ei de Revelion,desi o parte din ea isi dorea acest lucru.
In tren, cu greu a gasit un loc,pe hol, inghesuita pe bagaje. Abia astepta sa isi revada mama pe care nu o mai vazuse de dinainte sa se angajeze la revista. Ce repede a trecut timpul!
Ajunsa acasa, la ai ei, a avut parte de o intampinare calduroasa care a facut-o sa isi dea seama si mai mult cat i-au lipsit imbratisarile mamei ei,ale tatalui, casa in care a crescut,locurile. Desi trecuse atata timp de cand ea venise in Bucuresti,totul ramasese la fel acolo. Pana si lucrurile ei erau la fel cum le lasase ea,in graba, ultima oara cand fusese in vizita acasa. Au stat toti trei la povesti pana tarziu. Denisa le-a povestit incantata despre locul ei de munca,despre colegii ei cu care se intelegea atat de bine,chiar le-a povestit si despre invitatia acestora la munte.
Cand a ajuns insa la subiectul Adrian,a ezitat putin. Nici nu stia ce sa le zica prea multe,pentru ca nici macar ea nu stia multe despre viata lui. Le-a spus ca ar fi vrut sa o insoteasca,dar problemele pe care sora lui le-a avut in ultimul timp nu l-au lasat sa lipseasca de langa ea.
-Pacat-spuse mama Denisei. Trebuia sa o fi adus si pe ea aici si in cateva zile cu noi,uita toata tristetea.
-Stiu,mama,dar Adrian si sora lui nu sunt niste oameni asa deschisi,ca noi. Mie mi-a luat mult timp sa ajung sa il cunosc si nici acum parca nu simt ca il cunosc in totalitate. Stii,parca ar avea ceva de ascuns,asa ma simt de multe ori cand il intreb ceva.
-Esti fericita cu el, Denisa?
-Sunt mama,chiar sunt, dar nu asa cum ma face Claudiu sa ma simt….tie pot sa iti spun tot. Stiu ca nu ma vei judeca….
Denisa i-a povestit atunci totul mamei sale. I-a povestit in amanunt ceea ce a trait ea de cand se angajase la revista si pana in prezent, dar cel mai mult i-a povestit despre Adrian. Cum a inceput totul,povestea lor,indoielile ei, neincrederea,cum a aparut Claudiu in viata ei si cum acesta i-a dat viata peste cap.
Mama ei a ascultat-o cu blandete, asa cum o stia Denisa, cum fusese mereu pentru ea-un bun ascultator si sfatuitor apoi i-a spus:
-Orice te-as sfatui eu,tu stii prea bine ca decizia sta in inima ta. Eu nu pot sa iti spun ce e bine si ce e rau,pentru ca nu eu am trait,doar tu stii foarte bine inauntrul tau ce simti cu adevarat. Sfatul meu este sa iti asculti inima,chiar daca aceasta te indeamna sa faci altceva decat iti spune mintea.

In noaptea aceea a adormit putin mai usurata pentru ca a reusit sa scape de povara lucrurilor pe care le simtise si le facuse atata timp. Se simtea usurata pentru ca a putut impartasi sentimentele ei cuiva care nu o judeca si nu incerca sa o influenteze,care, inainte de orice,ii vroia binele.
A doua zi dimineata era Craciunul. Era atat de fericita pentru ca a putut sa fie acasa, cu ai ei. Au desfacut cadourile,au cantat colinde, au stat la masa impreuna si au depanat amintiri.
Denisa astepta un semn de la Adrian,insa pe acesta se pare ca nu il cuprinsese deloc aceasta magie a sarbatorilor,caci nu a dat nici un semn de cand Denisa ajunsese la ai ei. Mama sa a vazut-o putin distrata si a sfatuit-o sa nu mai astepte de la altii sa faca lucruri pe care acestia nu le simt. Daca vrea sa vorbeasca cu Adrian,mai bine il suna ea.
Denisa a pus mana pe telefon si l-a sunat:
-Alo, buna iubitule. Craciun fericit!
-Buna,pe cine cauti? Cred ca ai gresit numarul.
-Laura,tu esti? Buna!
-Da,eu sunt. Ma cunosti?
-Da,mi-a povestit Adrian despre tine. Mi-l poti da putin la telefon?
-Adrian nu poate vorbi acum. Cauta-l mai tarziu. Sigur o sa te lamureasca el de ce.
Denisa era incurcata. Nu intelegea de ce ii vorbea Laura asa. Din spusele lui Adrian,Laura era o persoana foarte draguta,dar ei nu i s-a parut draguta deloc. I-a inchis telefonul in nas. Cu ce oare trebuie sa o lamureasca Adrian? Offff, nimic nu putea fi simplu in viata ei…..
Intoarsa la masa si mai abatuta decat inainte de acel telefon mama Denisei incerca sa o inveseleasca:
-Deni, ce ar fi, draga mea,daca totusi ai pleca si tu cateva zile la munte cu prietenii tai? Nu va fi acolo doar Claudiu. Oricum va vedeti mereu la birou, nu e o situatie atat de incomoda. Ai spus ca te intelegi bine cu Maria,de ce nu o suni? Poate ca ti-ar prinde mai bine sa fi cu ei cateva zile. Ti-ai mai lua gandul de la ale tale. Nu cred sa obtii vreo lamurire stand aici cu noi.
-Nu va suparati ca nu stau cu voi de Revelion? Pentru asta mi-am luat doua zile de concediu,sa pot sta mai mult cu voi,nu v-am vazut de atata timp.
-Draga mea, nu ne suparam. Noi ne bucuram ca am facut impreuna Craciunul, dar de Revelion trebuie sa fii cu prietenii tai nu cu noi. Haide, sun-o,o sa vezi ca te vei inveseli indata!
Pune mana pe telefon repede ca si cand ar vrea sa nu piarda sansa aceasta si o suna repede pe Maria:
-Craciun fericit,colega!
-Denisa,chiar mai devreme vorbeam despre tine, ne-ar fi placut sa petrecem sarbatorile cu totii,iar tu nu vrei nici macar de Anul Nou sa fii cu noi.
-Sunteti toti acolo?
-Da, am terminat cu mesele imbelsugate si acum am mers putin la patinuar sa ne dezmortim.
-Mi-as fi dorit sa merg si eu cu voi la patinuar.
-Hmmmm,am auzit ca este si in Sinaia unul.Mai ai o sansa.
-Pai chiar ma gandeam sa profit de sansa asta. Ce spui?
-Suuuuuuper, o sa fie minunat!Claudiu spune sa nu uiti puloverul de la el, nu o sa iti ajunga tricourile tale acolo. Noi vom ajunge pe 30 acolo. Robert a spus ca nu se poate lipsi de noi inainte de 30.
-Bine ca pe mine m-a lasat sa plec. Ce rea sunt. Ne vedem pe 3o atunci. Abia astept sa va vad. Sa nu uitati patinele.
Mama Denisei a avut dreptate. Aceasta s-a inveselit imediat ce a vorbit cu Maria. Era toata un zambet,radia, aproape ca uitase de apelul ciudat de dinainte.
Abia astepta sa treaca zilele sa poata fi cu ei.
…………………………………………………………….

Nu de putine ori trecutul si-a pus amprenta asupra prezentului și a viitorului nostru. Frici, rani, indoieli, tot ce acesta a sadit in noi, se rasfrang asupra prezentului de multe ori,fara sa ne dam seama.
Stii, draga mea, nu exista experienta mai buna decat trecutul tau. Esti singura persoana capabila sa simta intens fiecare clipa pe care ai trait-o. Tu stii cel mai bine cum te-a facut sa te simti, cat te-a iubit, cat a contat pentru sufletul si linistea ta. Trecutul,pentru fiecare dintre noi, de cele mai multe ori,are un nume. Nu trebuie insa sa il rostim,nu trebuie sa il cunoasca nimeni, nu trebuie sa ii dam ocazia sa ne mai stapaneasca prezentul daca nu simtim asta.
Nu exista alt om pe lumea asta sa stie mai bine decat tine ce a insemnat trecutul pentru tine.
Trecutul se numeste asa, tocmai pentru ca a ramas in urma. Poti alege sa il rescrii sau poti alege sa il lasi acolo unde ii este locul,in urma.
De multe ori,suntem tentate sa uitam lucruri care ne-au durut si sa ne amintim doar lucrurile bune,frumoase, din tot ceea ce am trait.Este perfect normal. In momente grele din prezent, in momente de incertitudine, de ezitare, ne amintim cum le-am facut fata in trecut și nu se pare mai ușor să ne întoarcem acolo…. Automat le asociem unor persoane,unor sentimente. Acele lucruri,insa, au ramas in trecut dintr-un motiv,care,la acel moment,le-a depasit pe toate celelalte bune.
Draga mea,nu iti vorbesc din carti, iti vorbesc pentru ca stiu ce inseamna sa lupti cu trecutul. Stiu ce inseamna sa te cheme inapoi si mai stiu si ca au fost momente cand mi-am dorit sa aleg calea usoara si sa ma-ntorc. Calea usoara, insa, nu este cea mai buna.
Iti spune un om care a considerat oportun la un moment dat sa se intoarca in trecut si sa lipseasca bucatica cu bucatica fiecare ciob spart, sa vindece fiecare fiecare vorba care a durut, sa clarifice fiecare neintelegere si sa mearga mai departe urmand acelasi drum, caruia îi stiam prea bine finalul…nu a mers.
Sunt lucruri care se pot repara si lucruri, care, odata spuse sau intamplate, nu mai poti face pace cu ele-Te rod, iti mananca precum niste molii din sentimente si usor-usor vei constata ca nu a mai ramas nimic de făcut decât să pleci… Te rog, nu iti oferi ocazia sa suferi din nou.
Sunt lucruri atat de bune si frumoase care ne asteapta in viitor. Eu le numesc “roade” culese dintr-un trecut plin de greseli. Greseala este umana,vei spune. Greseli am facut si in trecut, facem si-acum si le vom face si in viitor. Da,asa este,insa eu nu ma refer la acel tip de greseli,eu vorbesc despre alegeri gresite, despre greseala care doare si te macina usor-usor pe dinauntru.
Eu nu am putut sa privesc in viitor si sa-mi cladesc un alt drum pana cand nu am infruntat trecutul. Am considerat oportun sa fac pace cu mine si sa-l las in urma,caci nu avea sa imi spuna nimic nou. Era un drum pe care pasisem deja, stiam unde ma duce. Asadar, l-am lasat in urma, convinsa din tot sufletul ca ceea ce ma asteapta in viitor va fi cel putin mai bun decat ceea ce am trait. Am avut dreptate. M-am dezpovarat de indoieli, de frica de a fi mintita,inselata si usor-usor am inceput sa am din nou incredere in oameni. Asta a fost drumul meu bun.
Nu spune nimeni ca viitorul tau trebuie sa fie conditionat de un alt om. Sunt oameni care isi gasesc implinirea la fel de bine singuri ca si cei pentru care fericirea inseamna omul de langa.

Este perfect normal sa rezonam altfel,fiecare. Este perfect normal sa ne gasim implinirea in lucruri diferite.
Sunt oameni care, dupa ce au facut pace cu trecutul, au inflorit,fara a sta la bratul cuiva. Au inchis usa gandurilor si indoielilor care nu le dadeau pace, au aprins lumina potrivita in viata lor si au stralucit. Au gasit timp pentru ei, au investit in pasiunile lor, au cucerit lumea cu zambetul lor minunat.

Nu uita,te rog, un lucru- trecutul este mereu un loc bun de vizitat. Este locul de unde ne amintim mereu cate o lectie, insa niciodata nu este un loc bun sa traiesti….

Iată că se apropie cu pași repezi acest sfârșit de an și poate pentru multi din noi acest an a însemnat un lung sir de lectii.

Poate pentru multi din noi acest an a fost despre frica, pierdere, tristețe, dezamagire,despre rani ce au rămas prea mult deschise.
Trăgând linie,anul acesta pentru mine a adus cel mai bun lucru:acest loc pe care mi l-am creat,lumea mea,dar care a apărut târziu, când aveam deja destule lucruri să îi reprosez lui 2020. Nu a fost darnic deloc,mai mult mi-a luat decât să imi ofere, dar,chiar si așa, cum v-am obișnuit deja, și de această dată, eu am ales sa vad dincolo de dezamagiri.
Cred că fiecare dintre noi a avut ceva bun de invatat. Cred că fiecare dintre noi a înțeles niste lucruri pe care până acum nu le înțelesese și mai cred că lecțiile care ni s-au oferit anul acesta, ne vor prinde bine mult timp de acum încolo.
Eu una am învățat să prețuiesc mult mai mult oamenii din jurul meu,sa fiu mai deschisă și să le arăt cat inseamna pentru mine, inainte sa fie prea tarziu, ceea ce va sfatuiesc si pe voi sa faceti.
Am invatat ca viata inseamna un sir de intamplari neprevazute, iar oamenii sunt perfect capabili sa se adapteze lor.
Am invatat ca bucuriile vin din lucrurile simple si daca ne straduim putin,in fiecare zi gasim motive sa zambim,sa fim fericiti pentru ceea ce avem,incetand sa facem comparatii absurde cu cei care au mai mult decat noi.
Am invatat ca puterea gandului este cea mai buna calauza si atata timp cat gandurile noastre sunt pozitive, vom atrage lucruri bune.
Am invatat sa zambesc mai des,pentru lucruri marunte, sa imi doresc sa imi depasesc limitele si am mai invatat ca daca mi s-a dat un vis, mi s-a dat sigur si puterea sa il realizez.
Am invatat ca oamenii din viata noastra cateodata pot fi adevarate lectii si ca Dumnezeu are planul sau pentru fiecare dintre noi,asa ca oricat ne-am opune lui, este in zadar.
Am invatat sa ma bucur mult mai mult de libertatea de a calatori, sa imi doresc si mai mult decat o faceam pana acum sa ma incarc de energie buna din locuri frumoase, din natura, din ce are aceasta de oferit.
Am invatat ca puterea cuvintelor este o unealta pe care o stapanesc suficient de bine incat sa imi dea curajul sa imi astern gandurile in fata voastra fara sa ma tem de judecata.
Am invatat ca bunatatea oamenilor uneori nu cunoaste limite si am mai invatat ca prieteniile adevarate se nasc de multe ori de unde nici nu te astepti.
Am invatat tot dintr-o lectie dura ca uneori sa astept mai putin de la oameni si mai mult de la mine.
Am invatat ca riscul face parte din frumusetile vietii si iti poate aduce cele mai mari satisfactii.
Am invatat ce ineamna sa-mi fie dor din tot sufletul si sa nu-mi fie rusine sa arat asta.
Am invatat ca oricat m-as stradui, niciodata nu voi putea fi pe placul tuturor si am mai invatat sa privesc lucrul acesta ca pe o normalitate.
Am invatat sa urc treapta cu treapta spre visul meu, fara sa ma dau batuta atunci cand dau de greu.
Am invatat sa nu ma grabesc,sa am rabdare. Am invatat ca totul se face in viata cu rabdare si perseverenta.
Am invatat ca pot fi o mama mai buna, o sotie mai intelegatoare, o fiica mai iubitoare, o prietena mai apropiata.

Ce imi doresc pentru anul care va veni?
O sa incep prin a va spune ca am renuntat sa am asteptari. Voi lua totul asa cum va veni, fara sa imi fac alte planuri. Voi continua sa urc,treapta cu treapta indiferent cat de lung va fi drumul.
Imi doresc doar sa nu uit nici o lectie din anul ce trece. Nu vreau nici o clipa sa uit cum m-au facut unele momente sa ma simt, nu vreau sa dau uitarii nimic din ceea ce am trait. Vreau sa imi amintesc pas cu pas, totul,pentru ca stiu ca asa voi sta in picioare,neclintita, indiferent de furtuna.

In tot ce am trait sta ambitia mea, inspiratia, drumul inainte, căci,sa nu uitam: în viața,nu este de ajuns sa mergi,trebuie sa mergi înainte.

As vrea sa stiu si de la voi: ce lectii v-a invatat acest an,pe care nu vreti sa le uitati in anul care vine?

M-ați întrebat cine este Denisa,din povestea De la un vis pleacă totul.
Denisa nu sunt eu. Pe mine nu o sa mă regăsiți altundeva decât în jurnalul meu deschis,aici pe blog. Am in plan într-adevăr o carte,o viitoare carte ce va vedea lumina tiparului la un moment dat când va fi momentul ei,însă nici măcar aceea nu va fi despre mine ca personaj.
Va fi o carte dedicată unui om caruia, deși nu îl cunosc,îi datorez viața. Va fi o carte ce mă va vindeca complet pe mine că om. De aceea am convingerea că ea nu va rămâne doar o nălucă.
Denisa,însă, este fiecare din noi. Denisa este un personaj nascucit din fiecare din oamenii pe care i-am cunoscut. Este inocenta,tânără,nehotărâtă, iubitoare, că fiecare dintre noi. Crede că iubește din toată inima și vrea să fie dedicata iubirii ei,dar reușește până la final oare?
Denisa este acea fata care a crezut în oameni prea mult la un moment dat. Este inocenta fiecăreia dintre noi la început de drum. Este cea care ia piept cu un București dur,gata să îi franga aripile daca nu se va conforma unor reguli impuse de societate.
Denisa este cea care se îndrăgostește nebunește de un om pe care nici macar nu îl cunoaște, prea bine…va regăsiți….? Dragostea, in viata Denisei nu cunoaste limite sau reguli.
Tot ea este cea care își ignora la un moment dat sentimentele și respinge oamenii care țin la ea….se minte singura spunanu-si ca este inconjurata de oameni care o invidiaza, ca intentiie lor nu sunt dintre cele mai bune. Dupa un timp insa,pusa in fata unor provocari ale vietii, decopera ca oamenii din jurul ei,cei pe care ii judeca dupa idei preconcepute ii pot deveni cei mai buni prieteni.
Nu o cunoaștem în totalitate pe Denisa,mai sunt multe de aflat despre ea, mai are multe lucruri de dovedit și totodată multe greșeli de făcut. O judecați….??!
N-o faceți….ea nu va poate auzi să știți și nici nu ii pasa câtuși de puțin…ea este câte puțin din noi toți….nu uitați….greseli am facut toti si vom mai face, la fel ca si ea.
Denisa,jurnalista tânără ce și-a luat viața în piept in București,atunci când după facultate părinții ei au anuntat-o că nu o mai pot susține cu bani mai departe,nu a renunțat. Și-a căutat un job,deși nu era nici pe departe ceea ce ea visa să facă și a reușit să se susțină singura. Vi se pare cunoscut….?
Mai mult decat atat, aceasta a reusit sa transforme orice lucru negativ care i s-a intamplat in ceva pozitiv. Sigur,s-a lasat influentata de viata din Bucuresti,la fel ca noi toti de altfel,la un moment dat,dar sa nu pierdem din vedere ca ea a facut-o pentru a-si pastra locul de munca, de care avea atata nevoie.
Framantarile Denisei se rezuma de cele mai multe ori la povestea ei de dragoste,caci asta urmareste povestea mea in detaliu. O Denisa indragostita, fermecata de mirajul iubirii, care, desi nu ii tot ce ea viseaza de la o poveste de dragoste,se incapataneaza sa nu renunte la ea. Iubeste fara sa o fi invatat nimeni sa o faca,fara sa ceara sfaturi, iubeste dupa regulile inimii sale si isi ignora cateodata intuitia. Vom vedea insa unde o va duce acest drum…
Denisa nu este o persoana cu multi prieteni. Prin prisma meseriei sale de jurnalist de mondenitati, aceasta si-a facut multe cunostinte,participa la multe petreceri, in cluburi, in anturaje de unde isi putea lua subiectele foarte usor,insa lipsa prietenilor adevarati in viata ei, a inceput sa se cunoasca si sa o doara. Si-a gasit in persoana Mariei,colega ei, o prietena buna,asa cum isi dorea,dar niciodata pana acum nu a putut fi sincera cu aceasta pe deplin. Isi dorea sa poata ramana prietena cu Claudiu si el coleg cu ea,dar fapul ca el vedea in aceasta mai mult decat o prietena si felul acestuia de a se purta cu ea,i-au dat deja intreaga lume peste cap Denisei.
Nu cumva aceasta este de fapt povestea clasica a oricarui cuplu, care nu stie sa isi intretina frumos relatia, iar la un moment dat, unul dintre ei, de obicei,cel care ofera mai putin, ajunge sa isi piarda partenerul din cauza unui alt om care este dispus sa ii ofere ceea ce el nu este capabil. Nu spun ca Denisa va renunta la Adrian, dar, din punctul meu de vedere, doar ca cititor vorbind, Adrian a pierdut deja o parte din Denisa…..
Sper sa va fi lamurit in privinta Denisei din povestea mea.

Da,era mai usor sa o structurez pe Denisa ca fiind eu, caci as fi stiut mereu cum ar fi actionat,cum ar fi gandit, cum ar fi raspuns lucrurilor care i se intampla,dar Denisa din povestea mea am vrut sa fie mai complexa decat mine, sa cuprinda toate femeile pe care le-am cunoscut si care mi-au ramas in gand si in suflet. Stiu ca va regasiti la un moment dat in actiunile Denisei si mai stiu ca aceasta nu va inceta sa va surprinda nici in capitolele ce vor urma.
Cat despre Adrian, el este realitatea unui barbat care nu are prea multe de oferit,dar care considera ca i se cuvine totul. Si el este un personaj nascocit dintr-o serie de intamplari reale….iar Claudiu,el este opusul lui Adrian. El este suma lucrurilor pozitive, puse in sufletul frumos al unui om aparent imposibil.

Capitolul 8

Denisa si-a cumparat o rochie aurie, scliptoare, ce se asorta perfect cu nuanta parului ei. Era superba. Abia astepta sa o imbrace la petrecere. Era nerabdatoare sa ii vada reactia lui Claudiu cand o va vedea atat de eleganta. Nu avusese pana acum ocazia sa o mai vada asa. La birou se imbraca mereu pe fuga,iar in club, nu se aranja niciodata prea mult. Era mai mult fidela stilului sport,decat elegant, insa la petrecere stia ca o sa o admire foarte multa lume pentru aceasta indrazneala.
Maria nu s-a putut hotarî deloc si si-a ales doua rochii spre amuzamentul Denisei.

Maria,fata de prietena ei, avea un stil mai nonconformist de a se imbraca pe care aceasta nu prea il intelegea,dar ii placea. Era unul din aspectele care o faceau pe Maria unica in ochii Denisei.
-Maria,acum trebuie sa ma ajuti sa ii aleg lui Claudiu un cadou. Il cunosti mult mai bine decat mine. Ce i-ar placea?
– Denisa,eu cred că orice i-ai cumpăra,lui Claudiu îi va plăcea la fel de tare. Doar pentru că va fi de la tine….cred că ai simțit că te place…mult…
-Ce???!Claudiu este doar un coleg. Da,ne înțelegem foarte bine,îmi place de el,dar ca un simplu coleg. Am iubit-pe Adrian. Chiar daca este un om foarte ocupat si nu putem petrece timp impreuna atat cat mi-as dori,ne iubim foarte mult.
-Bine,Denisa, cum spui tu,un simplu coleg sa fie-o ironiza Maria.
Vineri toata lumea a plecat mai devreme de la revista pentru a se pregati de petrecere. Denisa isi facuse programare la coafor si la machiaj chiar. Vroia sa arate impecabil, insa nu vroia sa stie nimeni ca s-a straduit atat. Cand in sfarsit a fost gata, s-a pozat in oglinda si i-a trimis pozele lui Adrian. Acesta le-a vazut, insa nu i-a raspuns. Denisa a incercat sa il sune,insa nu i-a raspuns. A decis sa ignore insa tacerea lui Adrian si a coborat spre taxiul ce o suna deja pentru a doua oara. Au mers întâi să o ia pe Maria de acasa, ca sa nu mearga singura, iar cand aceasta a vazut-o atat de sclipitoare,insa atât de trista, a intrebat-o numaidecat:
-De ce nu ai venit cu Adrian la petrecere?
-Adrian are si el petrecerea firmei in seara aceasta si nu ne-am dorit sa fim pusi in situatia de a alege,asa ca am hotarat sa mergem fiecare la petrecerea lui.
-Am inteles. Pai atunci nu ai de ce sa fii suparata. Trebuie sa sclipesti precum rochia.
-Da,asa o sa fac. O sa ne distram cat putem de tare in seara asta.
Aveau rezervat un club doar pentru ei,desi nu erau foarte multi angajati la revista. Avusesera un an bun,infloritor,iar Robert a hotarat sa isi rasplateasca angajatii pe masura muncii depuse. Fiecaruia dintre ei le pregatise in acea seara cate un plic cu o scrisoare individuala si cate o recompensa pentru munca lor.
Cand Denisa si Maria au intrat in club,au dat nas in nas cu Claudiu si Mihai. Parca le asteptau.
-Wow, ce bine aratati fetelor! Aproape aratati precum vedetele despre care scrieti zi de zi-spuse Claudiu uimit,insa incercand din rasputeri sa isi mascheze uimirea printr-o replica plina de umor.
-Hmmmm, trebuie sa recunosc, nici voi nu aratati ca niste jurnalisti,baieti, raspunse Maria.
-Haideti sa bem ceva si sa incepem seara aceasta promitatoare.Andreea de ce nu este cu voi?
-Andreea nu o sa vina deloc in seara aceasta, din pacate. Fetita ei a facut febra si a ramas acasa,cu ea. Suntem doar noi patru.
Pentru ei patru,intr-adevar,nu prea conta restul lumii. Ei erau cei patru care ieseau la masa mereu impreuna,se distrau impreuna,erau colegi si prieteni atat la munca, dar si in afara ei. De cand Andreea devenise mama,timpul pentru iesit se redusese considerabil,dar,parca Denisa intrase in grupul lor sa suplineasca lipsa Andreei.
Denisa si Claudiu au dansat impreuna toata noaptea. La fel si Maria si Mihai. Cine nu ii cunostea, putea sa jure ca erau doua cupluri frumoase. Cand a venit momentul ca Robert sa imparta plicurile,toti au fost vizibil emotionati. Erau o echipa cu totii si erau foarte mandrii de reusita lor.
Dupa ce Robert a impartit plicurile, a sosit momentul sa isi imparta cadourile. Denisa a primit de la Claudiu un pulover de Craciun, cum ii promisese,iar acesta a primit la randul sau, de la Denisa tot un pulover de Craciun. Cand Maria a vezut cadourile lor a exclamat fericita:
-Sa mai spuneti voi ca nu exista suflete pereche!
Au zambit complice amandoi si seara a continuat la fel de frumos,pentru toți patru. Nu se mai saturau sa danseze împreună,sa rada, să facă glume doar de ei stiute. Denisa se simțea minunat in compania lui Claudiu care toată noaptea a avut grija sa nu ii lipsească nimic.Spre dimineata, cand au hotarat sa plece spre casa, Maria a rugat-o pe Denisa sa nu se supere, insa ea va pleca cu Mihai, pentru a continua seara in doi, asa ca Denisa a fost nevoita sa plece cu Claudiu spre casa. Nu ca nu i-ar fi facut placere, chiar isi dorea lucrul acesta,insa nu stia cum sa puna problema. Ca intotdeauna, Maria a ajutat-o.
-Accepti sa mergem intai la mine acasa sa mai bem ceva si sa mai stam putin de vorba? Nu pot incheia seara asta așa, imi place prea mult.
Denisa a fost tentata sa refuze invitatia lui Claudiu,dar si-a amintit ca acasa o asteptau gandurile si nimic mai mult, asa ca fara sa se opuna nici un pic, a acceptat invitatia.

Au continuat noaptea cu un pahar de vin,cu povesti de viata asa cum le placea lor sa vorbeasca-despre orice, asa ca dimineata i-a gasit tot impreuna.Adormisera imbratisati, ca si cand nimeni si nimic in jurul lor nu mai conta. Nici nu conta in momentul acela pentru ei,era momentul lor perfect, in care nimeni nu ii judeca,in care nu exista nimeni altcineva in viata lor. Se simtise atat de iubita si de rasfatata cum nu simtise niciodata cand era cu Adrian…
Dimineata insa, tarziu dupa ora 11, nimic nu mai parea perfect. Denisa a fost trezita de telefonul care suna de mama focului. Era Adrian. A sarit ca arsa din pat si i-a raspuns speriata:
-Buna dimineata.
-Buna, iubito. Abia acum am vazut pozele pe care mi le-ai trimis. Ai fost superba,iubito. Minunata!
-Multumesc! A fost foarte frumos. Te-am si sunat aseara. Nu mi-ai raspuns. Nu stiam nimic despre tine. Cum a fost petrecerea?
-Nu a fost foarte distractiv,iubito. A fost o alta ocazie sa vorbim despre munca. Se poate sa nu fi auzit telefonul. A fost muzica. Ma bucur ca te-ai distrat. Vrei sa ne vedem pe seara? Acum voi merge cu Laura sa facem niste cumparaturi,dar pe seara sunt liber.
-Da,mi-ar placea sa ne vedem. Mergem sa vedem un film?
-Da, te sun eu cand termin treaba, te pup.
Se simtea extrem de vinovata fata de Adrian. Nu avea nici o scuza pentru ce facuse. Fusese atat de nervoasa seara trecuta cand nu ii raspunsese Adrian,incat si-a impus sa nu ii mai pese de nimic si sa nu se gandeasca la consecinte.Asa si facuse, doar ca acum ii trecusera nervii si era foarte dezamagita de alegerea ei. Cand Claudiu s-a trezit, ea deja se pregatea sa plece.
-Nu stai sa bem cafeaua impreuna?
-Claudiu….ce s-a intamplat azi-noapte a fost o greseala….eu nu vreau sa il pierd pe Adrian. Mi-am promis ca voi face totul ca aceasta relatie sa mearga,iar eu fac totul pe dos. Vreau sa intelegi ca intre noi nu poate fi mai mult decat o prietenie.
-Prietenii nu-si pot bea cafeaua impreuna?
-Simt nevoia sa fiu singura acum….
Se ferise ca azi-noapte sa ramana singura cu gandurile ei ca acum tot singura sa ramana cu si mai multe ganduri pe cap. Simtea ca viata ei incepuse sa fie un lung sir de alegeri gresite. Daca Adrian nu i-ar mai fi dat ocazia sa stea atat in compania lui Claudiu….daca ar fi putut sa petreaca timp cu ea, sa fie atenta la nevoile ei, asa cum se simtea când era cu Claudiu,lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Nu putea insa sa il considere pe Adrian vinovat pentru ce facuse ea, era singura vinovata pentru alegerile sale. Mai erau cateva zile,apoi va pleca la parintii ei pentru a sarbatori Craciunul. Abia astepta sa fie singura, cu familia,pentru a se detasa de tot ceea ce traise in ultimile luni si a putea intelege ce isi doreste cu adevarat. Ai ei nu știau nimic din ce făcuse ea și nu aveau cum să o judece
Un lucru nu ii dadea pace in legatura cu Adrian. Ii spusese la telefon ca nu vazuse pozele pe care aceasta i le trimisese, pana atunci,de dimineata,insa ea stia prea bine ca el le deschisese atunci cand ea i le-a trimis. De ce ar fi mintit-o? Sa fi fost telefonul lui la altcineva? Imposibil. Poate ca fusese ametit de petrecere si nici macar nu a realizat ce ii trimisese Denisa….zisese insa ca nu se distrase absolut deloc…
Au mers la un film in acea seara si s-au simtit foarte bine unul in compania celuilalt. Denisa nu a deschis absolut deloc discutia despre poze,caci i se parea ca pe Adrian il apasa oricum ceva.Era preocupat si absent asa ca nu vroia sa il mai cicaleasca si ea. Cand l-a intrebat ce il preocupa,acesta i-a raspuns evaziv ca intotdeauna, ca lucrurile la munca nu stateau asa cum si-ar fi dorit ,iar acest lucru il sacaia peste masura. Si-ar fi dorit ca acesta sa nu lase munca sa intervina intre ei. L-a rugat sa ramana la ea in seara aceea,dar Adrian a refuzat-o.

Imediat ce ajunge acasa, primeste un mesaj:
“Te-ai mai gandit la propunerea mea?”

Zâmbește ca o copila îndrăgostită când citește….

Claudiu ii propusese aseara, in timp ce isi povesteau cum vor petrece fiecare sarbatorile de Craciun, sa faca Revelionul impreuna. Claudiu mergea, chiar dupa Craciunul in familie, impreuna cu Maria si cu Mihai la casa acestuia din Sinaia, aproape de locul de unde era Denisa. Maria ii propusese si ea acest lucru cand fusesera prin magazine impreuna,insa Denisa s-a simtit nevoita sa refuze,tocmai din cauza lui Claudiu. Dupa noaptea de aseara insa, tot Claudiu ar fi motivul pentru care aceasta se gandea sa mearga. Adrian oricum nu avea de gand sa isi petreaca Revelionul cu ea si alt plan nu avea. Nu stia cum sa ii spuna Mariei ca s-a razgandit fara sa dea de banuit.

Nu o să îi răspundă lui Claudiu….i-a spus că vrea să fie singura….va înțelege…..

………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

%d bloggers like this: